Tu vii din zare ca o pasare de prada
Si cazi pe inimile noastre muritoare,
Le smulgi cu ghearele-ti de-argint sfasietoare,
Si le inalti pe toate-n spatiu sa te vada
Cum din vultur te faci privighetoare
Si-apoi le lasi insangerate-n gol sa cada
Te abati in suflet pustiind ca o furtuna, Curgi ca o lacrima, te frangi ca o cascada, Sau te asterni incet, incet ca o zapada Vibrarea ta de clape, flaute sau struna Se-mplanta-n inimi zvelta ca o spada,
Si-n suflete ca-n golul viorilor rasuna.
Noi te-ascultam sorbindu-ti cu ochii dusi misterul,
Si-apoi cu tine parasim usor pamantul
Ca un parfum ce-l risipeste-n spatiu vantul,
Caci tu ne duci sa cercetam mereu eterul
Si sa ne-arati ce nu ne-a dat pamantul,
O, plug de aur ce brazdezi in taina cerul!
Si-ades cand plangi inchisa-ntr-o vioara
Si te-ascultam cu capu-n palme, in nestire,
Tu ne cufunzi in vraja ta ca-ntr-o iubire
Iar in a sufletului tainica Sahara
Lasi ura-ncremenita de uimire,
Ca pe un tigru ce te-aude prima oara.
Si-ntotdeauna tu ne-neci desertul mintii Ca fluviul Lethe din Infern, visat de Dante, Iar cand ne legeni suspinand intr-un andante Ne duci plutind spre tarmul rece-al nefiintii, Ne duci, cu ochii plini de diamante,
Ca o corabie pe-oceanul suferintii!
|