Ca orisicare am tipat venind pe lume De groaza vuietului si-a luminii.
De-ncununarea ce-mi facura spinii,
Si de amarul clocotitei spume
A valului ce m-a rapit..
Din noaptea vesnica m-am rupt in zorii mei
Ce-n ochii-mi de copil au rasarit;
O, roua diminetii de atunci
Si azi luceste-n ei;
Dar tipatul salbaticilor prunci
Mi-a amutit curand in fata feeriei
Si-n coltul gurii mi-a-nflorit surasul
Ce mi-l sadise-n suflet mana vesniciei.
O, drag suras, nepriceput si fin suras
Cu tine ma inalt adesea printre lacrimi
Cum se inalta dupa ploaie stanca-n soare;
Cu tine fac sa taca-n preajma hohotul de ras
Cum tac sacalii-n fata caravanii,
Caci prin viata tu m-ai dus ca-ntr-un desert
In care-albastre oaze-mi fura anii;
Si doar cu tine-abia mai pot pe prosti sa-i iert,
Cand iti feresc de zgura lor nemarginita
Taisu-ti mic de diamant;
O, scump suras, alinator potir vibrant,
Doar tu imi vindeci rana intredeschisa de suspine
A gurii mele omenesti
Cand clipa unei fericiri o sorb din tine,
Si ca o flacara pe buza-mi izbucnesti
Cand simt ca dorm comori ascunse-n mine
Si-atunci cand vantul rau imi spulbera cununa
De visuri, tu esti floarea ce-mi ramane totdeauna,
Caci daca n-ai fi tu in coltul gurii sa te strang
Ar trebui sa rad intruna
Sau sa plang
Dar ca oricare voi tipa plecand din lume. Si te voi pierde pentru-o clipa cald suras, Mi te va smulge mana mortii de pe buza C-un hohot lung de ras;
Dar tu pe chipu-mi rece ca o spuza Vei inflori din nou incremenit. Si vei ramane-n coltul gurii mele Ca-ntr-o fantana parasita-un cer cu stele; Din vesnicie doar cu tine am venit Si doar cu tine voi pleca in vesnicie Ca sfinxul din pustie
O, drag suras, nepriceput si fin suras Tu mi-ai stins tipatul in pragul feeriei, Tu mi-l vei stinge dincolo de-apus; Dar ca sa nu te pierd in noaptea gliei Am sa te-nalt ca pe un crin din praful meu, Caci fara straja ta in somnul vesniciei N-as mai putea zambi lui Dumnezeu
|