Serban Foartă
Nastere: 8 iulie 1942, Turnu Severin
Deces:
S-a nascut la 8 iulie 1942 in Turnu Severin. Este licentiat al Facultatii de Filologie a Universitatii din Timisoara (1965). in 1976 isi ia doctoratul in stiinte filologice.
Debuteaza in 1962 cu un articol despre greselile de tipar, iar ca poet, editorial, in 1976, cu volumulTexte pentru Phoenix, in colaborare cu Andrei Ujica. Se manifesta deopotriva in istorie si critica literara, eseistica (a realizat, printre alte "afinitati efective, si un eseu remarcabil dedicat poeziei lui Ion Barbu, aparut in 1980), traduceri (excelent transpunator in romaneste al poeziei lui Mallarme).
Serban Foarta este in literatura actuala un descendent din stirpea rara a degustatorilor de texte poesti (sunt obligat sa recurg la maniera lui Ion Barbu!) imbatati cu otrava perversa a incunabulelor impaienjenite in desisul ucigator al literelor (in)semnate in dese(m)nul originar; nu doar dintr-un simplu hazard local, autorul Arealului (Ed. Cartea romaneasca, 1983) dedica impatimit un Eseu poeziei lui Ion Barbu (Facla, 1980). Era firesc ca rafinatul exeget al Jocului secund, in pornirea-i de emulatie idolatra, sa continue linia barbiana in litera sa sacrosancta.
Este conferentiar la Facultatea de Jurnalistica a Universitatii de Vest din Timisoara, in 1991 este invitat cu o bursa de trei luni ("e o prostie sa fii la 49 de ani bursier, declara poetul intr-un interviu) de Ministerul Culturii din Franta. intre ianuarie 1990 si septembrie 1991 ocupa functia de director al Teatrului National din Timisoara. Placheta de versuri Simpleroze (1978) ii este incununata cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Lirica sa inconfundabila este o prezenta frecventa, prin traduceri, peste hotare.
Impresia prima si grabita asupra poeziei lui Serban Foarta, cunoscut mai mult prin activitatea sa de critic si istoric literar, este aceea de joc. Jocul are insa multiple sensuri alegorice (inceput, sublimare a realului pana la stadiul inocentei, imitatie creatoare, prima forma de manifestare artistica a omenirii etc), iar poezia lui Serban Foarta imbraca multe alte acceptiuni. Colegul domniei-sale, criticul literar Marin Mincu, vede in poezia in discutie o proiectie fireasca a unui proces de pretextualizare: poetul, doldora de text asimilat, se converteste si se elibereaza in si prin poezie. Descendenta filologica a lui Serban Foarta ar fi in linia lui Ion Barbu si Leonid Dimov, fiind si el un posedat de arta combinatiei lexicale, de atacurile benefice asupra cuvantului pana la supunerea lui totala. Aceasta nu se face insa, cum s-ar parea, numai de dragul unei gratuitati formale, fiindca textul trece, de cele mai multe ori neobservat, in alegorie. Ludic si livresc, singuratic si imprevizibil, liricul nostru este din specia rara a acelor poeta artifex, care, insa, nu uita sa dea profunzime textului.
Daca Ion Barbu ar mai fi scris texte poetice, s-ar fi orientat, probabil, (dupa cum ne sugereaza textul Protocol al unui club Mateiu Caragiale, publicat in 1947) spre un tip filologic de textuare, cel mai explicit si cel mai la indemana; ma refer desigur la modalitatea intertextuala de a rezolva problema de constructie si de in-formare a poemului. Nu incape nici o indoiala, Serban Foarta poseda o vocatie filologica innascuta si protocolul sau poetizant este de cea mai elevata calitate; nu sunt deloc multi cei care sa-l fi putut practica in aceasta linie cvasimallarmeana dupa Ion Barbu la noi.
Volume de versuri:
Texte pentru Phoenix, Bucuresti, Editura Litera, 1976 (in colaborare);
Simpleroze, Timisoara, Editura Facla, 1978;
Salul, esarpele Isadorei, Bucuresti, Editura Litera, 1978; |
