de Sergiu Manuș
Intr-un oraș al științei,
cu luminate minți,
Cu doctoranți, profesori
și preasfinți parinți,
Adevarul, sacru,
cauta lacaș ;
Caci veste buna-aduce
intregului oraș,
Dar loc de poposire
la nimeni nu gasește,
Nici ca-sa-L asculte,
nimeni nu se-oprește;
Pe bulevarde striga
reclame și reviste,
Prin baruri și localuri
muzici anarhiste,
Prin amfiteatre, clase
și laboratoare,
Cei rataciți cu mintea
prin ere milenare
Rasfoiesc de zor,
concepte ateiste,
Cautand stramoșul
maimuței darwiniste;
Prin targuri și piețe
ar vrea sa intervina
Și marfuri expirate
sa scoata la lumina,
Dar cin-sa-L bage-n seama
și sa-I dea atenție?
Minciuna vinde gratis
iluzii la discreție!
La opera și teatru
salile sunt goale,
De corupție "alba",
se moare prin spitale
La tribunal, El, vine
a nu știu cata oara,
Dar legi și hotarari
iI spun sa stea afara.
In "sfinte" catedrale
Adevarul intra,
Dar prezența
Lui nu-i binevenita,
Ca prea e gol și simplu
și-ar fi de preferat,
In dogme și tradiții
sa fie-nveșmantat.
Scriitorii mint,
pe bani frumoși s-L vanda,
Politicienii mint,
ca sa iL ascunda.
Legat in pagini sacre,
ramane-n continuare,
Cu crucea pe coperta,
ca Adevarul doare!
16 februarie 2012
Cluj-Napoca |