Copiii, sunt roadele iubirii,
ei, sunt tot ce e mai pur
Inflorim in spirit și-n simțire,
atunci cand ii avem in jur.
Copiii, primenesc a noastre zile
precum zorii dimineții;
Ei, sunt mugurii speranței
catifelandu-ne asprimea vieții.
Ei, ne-nmiresmeaza viața
ne-nsenineaza viitorul;
Ei, fac, ca ura, rautatea,
din sufletul nostru sa-și ia zborul.
Copiii au nevoie de iubire,
parinților ce ia-ți nascut;
De dulcea voastra mangaiere,
prețioasa educație, de cuvant;
Prin ele vor cunoaște fericirea,
Nu-ncercați prin supliniri,
indrumați-i spre lumina,
Nu-i orbiți cu efemerele sclipiri.
Parinților, de vreți s-atingeți
marețe idealuri prin copii,
Fiți pentru ei un bun exemplu,
in greutați și-n bucurii;
La pașirea lor in viața,
voi, sunteți primii lor invațatori;
Aratați-le dincolo de neguri cerul
și ca dincolo de spini sunt flori.
Fericit este caminul
unde voi mame și tați,
Aveți in mana painea vieții
și la copiii voștri-o dați;
Astfel , voi aduceți cerul
aproape de inima lor,
Vor invața sa va iubeasca
și de cer le va fi dor!
12 iulie 2000 Cluj-Napoca
|