A venit o vara crunta,
atat de timpurie,
Pentru inima-mi cu dor
ce tot inca mai arde,
In foc de amintiri
de martie și aprilie
Iar mai, grozav, iși varsa
vapaile-n cascade.
A sa dogoare-o simt
ca pe-o stranie simbioza,
In care-i hranit florarul
de luna lui cuptor;
Primavara, e doar clipa
suspendata de o poza,
Ca un strop de apa rece
intr-un incins ulcior.
Dar insfarșit spre seara,
un nor imens se-ntinde,
Pe cerul tot mai roșu,
t ot mai incandescent
Iar dorul meu de jar
și aerul fierbinte
Se sting sub stropii desi
ce cad ca un torent.
Fiorul de aversa,
ce doru-mi potolește,
Patrunde-n flori și iarba,
prin fiecare fir;
In culori de curcubeu
apoi se arcuiește,
Atunci cand norul pleaca
pe aripi de zefir.
Suav parfum, prin aer,
cu miresme tandre,
Ce doar salcamii-n floare
știu ca sa-l starnesca,
Plutește ca s-aline
inimile-albastre,
In ele aducand
o pace ingereasca.
Mai 2003 Cluj-Napoca
|