Ca o zana din poveste
Așternand sclipiri de cer,
Prin oraș iși raspandește,
Iarna, albul ei mister.
Strabatand vazduhul rece,
Mii de fulgi plutesc zglobii
Aducand pe la ferestre
Surasuri calde de copii.
Cate un copac pe brațe
Parc-ar vrea sa prinda-n zbor
Fulgi de nea pentru ași face
Alb veșmant pentru decor.
Cand ninsoarea se-ntețește
Caciuli albe și pufoase
Cresc mereu pe nesimțite
Pe stalpi, garduri și pe case.
In parcare, aliniate,
Stau de parc-ar hiberna
Cinci mașini izapezite
Cu caciuli albe de nea.
Streșinile-s dantelate
Cu sloiuri diamantine
Și baghete fermecate
Pentru magicieni și zane.
Parcul alb prinde culori
Cand o ceata iute trece
De copii nerabdatori
Saniile sa și le-ncerce.
In luminile tarzii
Ramane-o lume fermecata
Cu ghețușuri argintii
Și cu oameni de zapada.
Manus Sergiu 21 ianuarie 2013
Cluj-Napoca
|