| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
PARADA ANOTIMPURILOR
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Sergiu Manus
|
|||
|
Sub zarea dulce și albastra arcuita-n sfera In aula naturii vaste cu- aleasa atmosfera Anotimpurile toate, invitate la estrada, Pregatite in culise sunt gata de parada Fiecare dintre ele cu dorința sa-și incante Lunile admiratoare ce sunt cordial venite. Saptamanile distinse și ele sunt in sala Așteptand nerabdatoare sa-nceapa-aceasta gala. Protocolar cum e din fire,anul la intrare, La invitații toți sosiți le-mparte calendare. In sala un cortegiu intra și se-așeaza-n randuri Mai intai in loja șade Roza Celor patru vanturi. Lin apoi toți se așeaza nobile-adieri și brize, Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize Și apoi zefirii tineri insoțiți de cate-o boare In loje de abur moale iși au locul fiecare. Acum liniștea se-așterne și lumini se sting indata; Solemn un crainic da anunțul: ''Start pentru parada!'' Iata, prima ce apare in al florilor decor Și pașind parca plutește, cu al ei ușor picior, Este Primavara, pura, ce sfioasa, zambitoare, Candida rochița poarta, țesuta-n lacramioare. Pacea nopții-nrourate se-adancește-n parul ei Ce in valuri negre-i cade pe-al sau șal de ghiocei. Cu grațioasele ei brațe, pline de tandrețe, Inmanuncheaza flori de mai, de-o rara frumusețe! Perle negre in privire inocent ii stralucesc Dimineața radiaza de pe chipu-i ingeresc! Salcamul și liliacu-n flori in trena-i se revarsa Iar florile de mar și par, veșmantu-i danteleaza; Discret rochița pare ninsa cu petale de cireș Iar in pliuri, sunt cusute, floricele de maceș. Spatele rochiței sale se incheie-n mugurași Iar a ei talie subțire, intr-un brau de toporași; Narcisele prinse in hora, ca intr-o poiana Ii sunt pe nobilul ei cap angelica coroana. Cand pasul ei ușor mangaie ierburile crude Din ele se aprind de-odata fragede brandușe; In tril de pasari se incheie intreaga simfonie Cand primavara pleaca cu parfum de poezie. Dupa ea urmeaza-n scena, pașind increzatoare In toata stralucirea ei, ca și rupta din soare, Vara cea exuberanta in rochie de laur, Cu ochi albaștri ca de cer și buclele de aur. Ca și cupa unui crin, desavarșit e trupul ei, Ce cu nectar și miere-i plin și suav parfum de tei. Pe gingașii sai obraji , bujorii rumeni infloresc, Rozele de de trandafir la pieptul ei se odihnesc. Cu mainile catifelate, ca petalele de crin, Al ei veșmant verde iși ține, pașind ușor și lin, Lasand discret sa se-ntrevada verzi de catifea condori, Lucrați cu multa maiestrie in nestemate flori. Trena ei luxurianta ce pare nesfarșita, Se desfașoara-n flori de camp cu maci mpodobita; Și tot in ea cu maiestrie, cresc prinse-n buchete Mii de gladiole-alese, garoafe, margarete, Potop de albastrele, cale, și alte flori pe rand, Prin firele de iarba verde se impletesc razand..! Prin arcul unui curcubeu, cu zbor de-apoteoza, Doi fluturi vin și-i se așeaza pe umerii de roza. Aripile lor și ele, pictate-n curcubee, Ii flutura blondele bucle cu lina adiere In imnuri de privighetori și ciocarlii in recital Se duce Vara și se-ncheie, spectacolul floral! Urmeaz-apoi, intr-un decor, cu lumina diafana Cu-a ei noblețe de fior, aristocrata Toamna. In ținuta ei armonioasa și pasul masurat, Se-ntrezarește caracterul elegant și rafinat, Dobandit in amfiteatrul padurilor perene Ce i-au creat nobil veșmant și legendele eterne. O savoare cardinala regasești la ea prezenta In piersici de catifea din palaria cu egreta, In boleroul purpuriu, cu pulbere de pruna Și-n rochia ei de stacojiu cu nasturi fini de bruma. Parul ei, ca de castana, ondulat și matasos, De sub borul palariei, pe spate-i cade maiestuos. Ale ei buze petale, de roșie crizantema, Incalzesc mirific zambet de dulce apozema. Pe pieptul ei, ca un paner, plin cu mere aurii Curg margele in șirag de struguri roz și rubinii. Rochia cu crinolina, contureaza cu discreție Talia ei ca un pocal, plin de must și de esențe. Romantic, ține-n mana o crizantema aurita, Iar in cealalta, ține strans, umbrela de recuzita. Dese, galbene și roșii, frunze crude de arțar, Intrețesute in mod tainic cu frunze de stejar, Ii strang talia, in funda de panglica, la spate Și se pierd in trena rochiei cu capete lasate. Bogata ei trena așterne cromaticul covor, Țesut maiastru-n ram de codru, cu dragoste și dor Și al carui leganat cu dulce freamat te indeamna Sa pașești in valsul magic pastelat in ton de Toamna! Finalul, epateaza, cu galanta-i reverența Prin confetiile de frunze, ce cad din abundența! Prin poarta de margaritar, in ținuta somptuoasa, In alb imaculat veșmant, intra Iarna virtuoasa. Briliantele sclipesc din rochia-i argintie Ce din cristale e țesuta cu mare maiestrie. In faldurile rochiei, in timp ce ea pașește, Pulberea de diamante, incontinuu stralucește; Safir, rubine și smaralde, perle și topaze Sclipesc neancetat in jur in mii și mii de raze! De sub maneci de argint, cu dantele sidefate, Ale sale maini, rasar, in manuși alb satinate; Intr-o mana ține magic, o bagheta de cristal Iar in cealalta faldul rochiei cu dantela de opal. De pe umeri ii coboara, mantia cea de zapada Sclipind in ea, surazatori, fulgi de nea intr-o pleiada. Sub diadema de smarald, ce pe cap ii scanteiaza, Un zambet, fin, fermecator, pe fața-i radiaza Ochii ei, doua lumini, cu-a lor culoare de turcoaz, Parc-ar vrea sa-i incalzeasca inghețatul ei obraz. Din smaraldul diademei, mladios, lasat pe spate, Paru-i se pierde-n mantie in șuvițe platinate Cu șarmul ei distins de zana de prin basme parca, A oprit pana și Timpul, ce sta și numai pleaca. Alaturi vin și se așeaza, cuminții lui copii: Zilele, ore, minute și secundele zglobii Și fascinați privesc cu toți a zapezilor craiasa, Cum desfașoara-n fața lor, o scena grandioasa; La un semn, fin, de bagheta, din camarile polare, Iarna, cheama intr-o clipa,spectre de lumini bizare; Pe firmament, intunecat, de catifea-nstelata, Un joc de fulgere difuze, feeric, se arata! Pe rand țașnesc, armonios și se-arcuiesc in raze, Luminiscențe colorate, roșii, verzi, albastre. Transformandu-se in benzi și in imense draperii, Ce culorile iși schimba in joc magnific de lumini! Apoi, spirale și coroane in cercuri ondulate, Se invart, incantator, in fantasme variate! Mirificul spectacol de aurora boreala, Incheie o parada cu totul senzaționala! Pe estrada, la final, apar, toate impreuna, Cele patru anotimpuri, ținandu-se de mana; Cu cordiale reverențe, publicul, saluta Și-n aplauzele lui se-mbrațișeaza, se saruta Adresandu-și reciproc, felicitari și mulțumiri, Oferindu-și suveniruri cu cate-o lacrima-n priviri. Din griul pamzei unui nor ce soarele-ntretaie, Natura, incet, iși lasa cortina ei de ploaie. 27 martie 2012 Cluj-Napoca |
|||
Pune poezia PARADA ANOTIMPURILOR pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |