Pe pajiștea cea verde,
a vieții ce-o traiesc
Flori nenumarate
și pomi cu roade cresc
Trairi inmiresmate,
cu gingașe petale
Ce-mi amintesc ca viața
e-așa de trecatoare
Sentimente dulci și-amare,
in puf de papadie
Se pierd zburand cand vantul
deși ușor adie
Dar vantul incercarii,
chiar și-n vara vieții
Imi smulge, fara mila,
petala tinereții
Speranțe-nmugurite,
pe ramuri leganate
Iși cheama implinirea
de fructe dulci și coapte.
Sub trainicile-mi crengi,
cu roade mici și mari
Cu a iubirii grija,
cresc doi tineri lastari
Deși-s subțiri și fragezi,
prin ei țașnesc izvoare
Cu seva primaverii
de viața datatoare!
Sergiu Manus Mai 2010 Cluj-Napoca
|