Padurile și munții,
dealul și campia,
Cu toate-s intristate,
pierzandu-și bucuria;
Caci privesc cum pleaca
preablonda domnișoara,
Și-ar vrea, parca, s-o-ntrebe:
" cand ai sa mai vii vara?"
Podgoriile de vie,
copacii, candva verzi,
Acum iși pierd din frunze,
pe dealuri, prin livezi,
Și astfel se așterne,
un tot mai des covor
De lacrimi, ce se usca
și suna sub picior.
Cerul e brazdat
de pasari calatoare,
Soarele, de-acum,
tot mai tarziu rasare;
Ziua e mai scurta
iar umbrele-s mai lungi,
Dar pe campii, pe dealuri,
se vad roadele-i dulci.
Sergiu Manus Sept . '02
|