Cam la raspantii de milenii urma tacerea sa se curme,
Ca incerca umbra uitarii sa-nghita urmele strabune.
De-ar sti, macar, Mihai Viteazul ce se intampla pe acest plai,
Cum azi se scalda in durere si lacrimi gura cea de rai
Dar o minune se-mplineste dansul se scoala din mormant
Si in suspini nenumarate el cuvantarea inecand,
Fara sfiala indrazneste, pe nume spune-asa cum sunt:
- Avertizati sunt azi cocorii ce zboara pe un alt meleag
Si tainic plang in pumni sarmanii ca li-i norocul cam beteag.
Nu-mi pasa azi ca pentru unii valoare nu prea am deloc,
Caci remuscarile-i vor frige si ale lacrimilor foc.
Sa-mi ierte Dumnezeu pacatul ca adevarul il framant
Ca sa-l cunoasca si urmasii, Oameni sa fie pe pamant,
Sa lupte pentru pacea sfanta cum au luptat stramosii lor:
Mircea, Stefan, Mihai Viteazul pentru al tarii tricolor.
Ca Mircea cel Batran curajul sa-l poata-n fapte demonstra,
Sa crape-n sapte parti dusmanul, dar el sa-l poata infrunta;
Sa fie demni marelui Stefan, ce le-a lasat Maria Sa,
In mana sabia dreptatii sa fie vrednici a purta;
Sa fie ca Mihai Viteazul puternici si cutezatori,
Unirea gandurilor bune fac-o urmasii muritori.
- Dreptate ai, Marite Doamne, e cruda soarta astei vieti,
S-o-mpodobim cu bunatate Tu ai stiut sa ne inveti,
Am inteles povata-ti sfanta - noi demni sa fim de ce-ai lasat,
Sa tindem, ca urmasi ce suntem, spre viitoru-i luminat.
|