DESTIN
Tinerei scriitoare Doina Strulea
Te duse valul sortii in large departari
Si totusi ti-aud soapta de dincolo de zari.
Mereu e-mbobocita de al sperantei vis,
Ce-ti face drumul vietii spre alte culmi deschis.
Ti-i harazita clipa pe veci ingandurata
Spre-a rascoli durerea si-a face-o luminata,
Spre-a framanta si dorul si gustu-i a-ndulci
Si ascultand condeiul, sa-l poti imboboci.
Maestre, modestia cuvantul ti-a sfintit,
Ce-n sufletu-ti cuminte cu drag a incoltit.
I-ai dat puterea sfanta a stelei de pe cer
Din el facut-ai lumii ravnitul colier.
Ma-nchin inimii tale ce stie sa apuna
In fapt tacut de seara pe a viorii struna,
Din nou ca sa tresara in zorii diminetii,
Luand in maini condeiul sa dea sens nou vietii.
Sa nu uiti niciodata ca ai un dar divin,
Sa faci usor ca pana si cel mai greu suspin,
Sa fii stapan pe coala cea alba de hartie,
Sa o sfintesti cu stropul nascut in vesnicie.
|