Stand in tainica tacere dupa Sfanta rugaciune,
Te-ntreb, Doamne, care este soarta zileleor de maine?
Raman case pustiite, fiindca ale lor stapani
Apuc calea pribegiei spre apus pe drum cu spini.
Soarta nemiloasa-i poarta pe nebanuita cale
Si in brate le aduce bucurie, dar si jale.
Pe de-o parte copilasii au de toate pe pamant,
S-ar parea ca fericirea ii mingaie orisicand,
Pe de alta, insa, daca cerci nitel a te gandi,
Mangaierea parinteasca nu o poti inlocui.
N-are cine sa-i dezmierde pe copii c-o vorba calda,
N-au cui sa-i marturiseasca lacrima-n care se scalda,
Uneori mahniti sarmanii stau in calea asteptarii,
Iara visul implinirii le sta-n albia visarii.
Astazi panza-nstrainarii se lasa ca un blestem
Peste noi, Marite Doamne, caci prea pacatosi suntem
Stand in tainica tacere dupa Sfanta rugaciune
Si privind la tara muma jalea vrea sa ma sugrume.
Si-au uitat drumul cocorii, toti pierit-au zapaciti,
Cap in cap se bat si norii, de ce oare-s dusmaniti?
Chiar si marea se agita, apele isi spumegand,
De parca ar vrea sa-nghita lacom batranul pamant.
Frunzele tremura-n dodii, de ce vantul e buimac,
Au, doar nu e scris la zodii un asemenea atac?!
Da nu e scrisa urgia Dumnezeu ne-a pedepsit,
Caci pe multi fatarnicia frumusel i-ambrobodit:
Unii spun c-au prins si peste si-au luptat cu-al marii val,
Cind, de fapt, altii fireste au tras plasele la mal.
Sa cunoasc-a lumii faima unora le e permis,
Altii lacrimeaza-n taina, caci drumul li-e inchis.
Unii au cununi de laur pentru faptele straine,
Altii, pui de mesteri faur, inghit lacrimi si suspine.
Azi unii pastori inceara turma sa si-o faca mare,
Altii n-au norocul parca si doinesc cu disperare.
Unii stiu numai sa stearga stralucirea slovei scrise,
Care altii s-o culeaga au stiut cu-a lor penite.
Unii cata porumbelul cand nevoie au de el,
Cand nu poate sa-si ia zborul, toti il lasa singurel.
Unii stiu numai sa rada doar prosteste cum au ras,
Astii pot numai sa planga, inecandu-se in plans
Va veni-ntr-o zi momentul si unii vor patimi
Si atunci marea si cerul toate se vor linisti
Dupa Sfanta rugaciune stand in tainica tacere
Si privind la toate-n juru-mi, ma cuprinde o durere.
Cu regret in asta lume nu prea-si are loc iubirea,
Intelegerea-ntre oameni mai o-nghite amintirea.
Clevetirea si blestemul sunt stapane ale gurii
Dezmierdate si-ncantate de ecourile urii
Tainic se framanta gandul ca frunzele unui pom,
De ce oare azi se-ntampla - unii uita a fi Om?
Simplu e de tot raspunsul, daca te gandesti nitel,
Dumnezeu a dat pe lume oameni multi si fel de fel.
E durut ca azi ideea bate-n portile gandirii,
Dar uitand sa treaca vama cea ma sfanta-a omeniei.
Cat de-amara e povara astei vieti ce-n spate-o duci,
Dar cand ai un cuib si-i pace chiar si lacrimile-s dulci.
Chin amarnic e-nceputul piramidei astei vieti,
Din paharul saraciei ca nebunul te imbeti.
De-o faramitura-n palma te bucuri ca un copil,
Tainic umezind-o-n palma ca pe-o floare de april.
Apoi strangi la piept curajul, ce te-mbraca in puteri,
Faurind ziua de maine mai buna ca cea de ieri
Adevarul nu le place multora sa le spui azi,
Caci el frige mult mai tare decat lacrima-n obraz
Iertata-mi fie indrazneala ca sincer le-am spus pe toate
Si lasati-ma ca somnul sa ma legene pe ape.
|