Ce-i omu-ntreb, de nu e fiinta abisala
(Cand ochii si-i ridica de la ce-i fierbe-n oala)
Cind, prin formule grele sau doar printr-o deductie
Isi cata printre astrii colegii de discutie?!
Caci, ce-am fi noi ca specie de n-am avea tupeu
Si n-am privi spre cerul creat de Dumnezeu?!
De-am luat in piept destinul intregii omeniri
Nu-i doar o intamplare aflata de la stiri.
Incetul cu incetul parcurs-am lungul drum
De la opinci si spaime la secolul de-acum
De la caverna rece si arcul cu sageti
La teorii savante, darstati si-o sa vedeti!
Am despicat atomul cel devenit enorm
Am rascolit planete din vesnicul lor somn
Cu micul pas pe Luna pe care l-am facut
Am parasit planeta pe care ne-am nascut.
Pe caile celeste, prin spatii abisale
Trimis-am "mesagerul"cu gandurile tale
Sa le citeasca-poate-galacticii poeti
De-or sti cumva engleza si n-or fi-analfabeti!
Vreun mic fragment simfonic, vreun sunet-chiar banal-
Vor asculta o fuga si vor intra-n spital
Caci poate-nu ca altii-persoane educate
Vor fi alergici foarte la zgomote ciudate
Sa nu mai zic de alte simboluri indraznete
La care-extraterestrii vor face "fete-fete"
Caci nu vor sti de unde si cum sa ne apuce:
De jos in sus-sau invers-depinde cum ii duce
Pe dansii eminenta ce-i spunem "cenusie"
Deci, ce-ar putea sa-nsemne placuta aurie
Si toate-aceste semne si mazgaleli ciudate?
E.T. ar vrea raspunsul macar pe jumatate!
Vreun filozof de-al lor, la ceas de inspiratii
Va descifra probabil, terestrele (dis)gratii
Si in final verdictu-l va da triumfator:
-Sunt filozof, deci singur! Ma plictisesc de mor!
Autor:Mihail Mataringa-Singur-in-Atlantic
8 apr.2007
De |