A mai trecut un an, iubito,
si am fost mereu uniti in tot,
cu-n zambet tist si lacrimi mute,
luptaram zilnic prin noroi,
satui de tot, plutind in vise,
am vrut sa ajungem pana-n cer,
si-am tot fugit, prin nori si stele
scaldati in infinitul gol.
A mai trecut un an iubito
copacii iar vor inverzi,
si tot satui de chipuri triste,
de pasari care trec in zbor,
vor amuti, scaldati de umbre,
si vom pieri si noi cu ei.
A mai trecut un an, iubito,
si vor mai trece atatea veri,
si vom ramane mereu singuri
batuti de vant, de ploi, de ger,
pana cand totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amandoi.
|