si sub rotirea vascului ceresc
sub palid un artar pali ne-am intins
de coaja mantuit plutea invins
cu brate-ntinse-n goluri ce zambesc
nastea un fum pe crucea lui intins si-n el subtiri intram frunzis ceresc iubirea-atator rani ce-n chin zambesc sub glas de flacari mute ne-a invins
si am stiut ca rani la fel plutesc
si-n lemnul viu si-n vascul boltii-aprins
si-nsufletiti de moarte ne-am cuprins
in sicomorul pal scari lungi zambesc si-n golul negru peste rani aprins tremuratori de viata ne-am cuprins
Pune poezia Idila (4) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.