|
|
|
Simplu sub cornul lunii si alb
dupa drumuri printre ulucile zilelor
peste semanaturi si turnuri omenesti
oprit pe virful cu lespezi
am asteptat impartasirea rascrucilor
din fosniri minerale rasuflind nemurire
tremurind ca o cupa in miinile zeului
singur la mese de abur si de lumina tacuta
si-atunci ca un raspuns am simtit furnicile albe
sub luna din vai cu frunze de singe urcind
cu salutul umbrelor lichide ale pamintului
din gurile vinete ale vulcanilor iesind
se adunau pe poteci venind asupra-mi cu larve in falei
si cu fosnet de ploi de nisip
mi-au pipait cuvintul in antene
si am simtit funreile albe
prelingindu-mi-se pe trup
museindu-mi spaima de mine si cintecele
napadindu-mi amint'ri'e din scorburile ochilor
lumile s-au inchinat toate cuprinse de har
carnea-mi disparea in carausii suavi
simteam ploi mirosind a iute si-a verde
macinam in dinti mii de morti duhovnicesti
era racoroasa si pura carnea furnicilor
imi muscau limba si cerul gurii
sub feasta-mi plesneau cazi de comete
n-am mai stiut si nu am ma: vrut nimic
eram zeu pe crestetul muntilor
taiata de luna si de crestetul sonlor
au navaht lumile in mine
si n-am iubit mai putin si n am adorat mai putin amiaza
in pahar au curs toare vinunle podgoriilor
si paharul a fost plin si vinul binecuvintat
intind potirul adevaratelo' cuminecari
fara cuvint si fara mim-ne in fapta
furnicile albe in lumi se strecoara cu mine
oamenii s-au risipit in turnuri si-n fintini
sunt zeu pe culmea muntilor Andromedei curgind in fluviile
iscoditoare a!e fapturilor simplu sub cornul lunii si alb
|
|
Pune poezia Imnul intai pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|