aTraducere din V. Hugo: al XXIV-lea din
C`ntecele inserarii — Les chants du cr?usculei
O floare duioasa zice flutura=ului ceresc,
Nu fugi, ca mor;
Caci trista mea soarta este eu pe pam`nt sa traiesc,
Nu la cer sa zbor
Nu uita amorul nostru, ne=tiut de pizma=ii oameni
In c`mpi departa i
Nu uita ca tu cu mine la trup, la vapsele sameni,
Ca c`nd am fi fra i.
Dar vai! zefirul te sufla, iar eu nu pot sa ma smulg
Din negrul pam`nt.
Ca p`n’ la cer cu al meu abur, miros pe cale sa- i duc
Si ram`n pl`ng`nd.
Tu te duci tot pe departe, caci prea i-i drag a pupa
Orice floare vezi.
Iar eu ram`n parasita far-a ma putea mi=ca,
Chiar ca din obezi.
Tu fugi, =i iar vii la mine, =i iar te duci s-amage=ti,
Si pe alte flori,
Dar c`nd te intorci la mine, tot lacrim`nd ma gase=ti,
Mai ales in zori
Oh! la amor mai statornic de vrei ca sa te deprinzi,
Si sa nu mor eu,
Da-mi aripi sa zbor la tine sau tu radacina prinzi
L`nga trupul meu
|