aTalmacire a medita iei a XXXV-a
Le papillon de Lamartinei
Primavara sa se nasca, ca roza sa treaca,
Pe-a zefirului aripi sa inoate in vazduh,
Si pe s`nul floricelei de-a se legana sa-i placa
Hrana sa-i fie lumina =i a mirosului duh.
Sa-=i scuture t`nar inca colbul de pe aripioare
Si catre cereasca bolta ca sufle elul sa zboare
Iata soarta fericita flutura=ului vremelnic,
Ce seamana cu dorin a, care-ast`mpar nu gase=te,
Si care le cere toate, neiubind nimic temeinic,
Si apoi, zbur`nd in ceruri, acolo se lini=te=te.
|