O, lauta a Moldovei! tu ai fost de tot uitata
In creanga Dumbravii Ro=ii** ce rom`nul haule=te,
Si care umbrea cu faima s`nta apa a Sucevei,
Cruntata in multe r`nduri de-al neamicilor s`nge
V`ntul clatina odata m`ng`ios a tale coarde;
Dar curpanul zaluziei, intinz`nd vi ele sale,
S-au suit cu sume ie, s-au inc`lcit printre ele.
O, lauta rom`neasca! cine poate sa de=tepte
Dupa timpuri vechi trecute inc`ntatorul tau sunet!
Sau vei fi cu-ndelungare acolo in frunzi= muta???
Ori c`nd vei face tu iara=i ca sa z`mbeasca eroul
De pl`nsul =i ingrijirea logodnicei parasite!!!
O, lauta a Moldovei! odata in ara noastra
Tu ineai hangul triste ei la a domnilor ospe e;
C`nd lautarul-maestru amesteca al tau sunet
Cu al oaspe ilor c`ntec, tu consolai cu duin a
Dragostea misterioasa a rom`ncelor fecioare.
Tu celebrai cu putere biruin ele faimoase,
Tu fragezeai ca un farmec pe rom`nii cei mai aprigi,
Tu umpleai de barba ie pe cei frico=i in razbeluri;
Iar c`nd tacea lautarul, to i se scufundau in g`nduri,
Caci ca tine cine altul, o, lauta m`ng`ioasa,
Putea serba mai bine statornicia fecioarei
S-a eroului izb`nda, c`nd s-intorcea din o=tire!
O, lauta a Moldovei! mai de=teapta-te o data!
Oric`t de neincercata este m`na ce s-atinge
De-a tale-nc`ntate coarde, de=teapta-te, o, lauta!
Macar ca eu abia numai pot sa scot oare=ce sunet,
Far’ de gust, far’ de-armonie din ruginitele coarde,
Care nu este in stare sa insufle eze inca
A patrio ilor inimi, =i eroicele pilde
A stramo=ilor cei demni sa nu uitam niciodata
A= fi fericit eu insa daca al tau antic sunet
Ar face-acum sa rasara inima celui ce-asculta
O, lauta a Moldovei, ce sa d=tep i ai putere
A rom`nului sim ire, ajuta geniei mele!!!
Este de luat aminte ce minuni nu au facut muzica de
c`nd este lumea, caci Orfeu (zic grecii) au imbl`nzit cu
lira sa pe cumplitul Pluton de i-au eliberat din iad pe
iubita sa Euridica.
David au potolit cu organele m`nia lui Saul.
Timotei au =tiut cu arfa sa insufle eze in marele Alex-
andru curajul =i indurarea. Irodia au =tiut cu c`ntecul sa
nimiceze respectul ce avea Irod catre s`ntul Ioan Bote-
zatorul =i sa-i daruiasca capul s`ntului.
Sultanul Amurat al IV, ce =i-au ucis fra ii, at`ta s-au
patruns de un c`ntare os`ndit la moarte, ca au pl`ns =i i-
au daruit via a. Mul i oameni mu=ca i de gadini veninoa-
se, precum de mu=catura tarantelei, spun ca s-au lecuit
cu muzica.
Imnurile indurau dumnezeirea.
C`ntecul adoarme pe cel bolnav =i pe prunci in leaganul
sau. Haulitul totdeauna au fragezit pe ho ul rom`n.
Apoi ce n-ar izbuti in Rom`nia muzica daca ar fi culti-
vata caci poezia fara muzica este ca un corp fara de
suflet, ca bujorul fara de miros, ca frumoasa fecioara
fara de sentiment, ca un t`nar nobil fara de educa ie.
|
