Paganul cu fiicele sale

Gata sa s-arunce de sus de pe st`nca,
Dar iata vazu
Ca o aratare izbucnind din lunca.
L`nga el =ezu
Un batr`n cu barba apo=a, ciudata,
Cu ochi sc`nteie i,
Grebanos de spate, av`nd cangi =i coada,
Coarne =i un ba .
Si scr`=nind, ridica la Pag`nul stra=nic
Al sau ba ciotos,
Iar el cremene=te de acel naprasnic
Demon fioros.
Deci Demonul zice: ?e vrei tu a face?
G`nde=ti sa te-neci?
Nu este mai bine, mi=ele sarace,
La mine s-alergi?”
?a cine e=ti? striga Pag`nul cu frica
St`nd in epenit.
DEMONUL
Eu sunt patron ie; nu- i pasa nimica,
Eu Asmodei sunt.
PAGANUL
Cerescule Doamne!
DEMONUL
Stai, nu face cruce
Asculta de vrei!
Pe Dumnezeu uita Da-te mie aice
Si- i voi da ce cei.

Prime=te sfatul care i i dau ie,
De mare folos,
Destul te-mpilara soarta cu urgie,
O, om ticalos!
Ca sa scapi de chinuri, eu am chipuri multe,
Si vreau sa te-ajut,
De vreme ce cerul nu vrea sa te-asculte,
macar un minut.
Eu pot sa- i dau orice, cinste =i mult bine,
Si aur c`t vrei,
Si voi sta cu pieptul insumi pentru tine,
Cu to i fra ii mei.
Pe domnul din iaduri il pun garant ie,
Si ma jur pe el
Sa- i implinesc toate; iar tu sa-mi dai mie
Al tau sufle el!
Pag`nul atuncea se cutremurara,
Trupul ii raci,
Ca sa-=i faca cruce, m`na ridicara
Dar in epeni!
DEMONUL
De ce stai pe g`nduri?
PAGANUL
De-a iadului chinuri
Eu ma tem cumplit.
DEMONUL
Oricum, tot ele ie cu a sale schinjuri
I i este gatit.

Caci traind in lume, amar pentru tine,
Fiind pacatos,
De te vei ucide, tu tot vii la mine,
O, om ticalos!
Iar cre=tinii vo=tri de spun o poveste,
Ca iadul ii rau,
Cestea sunt b`rfele, =i-n iad bine este,
Crede, dragul meu;
Noi petrecem vesel =i cu mul umire,
Tocmai ca in rai,
Tu viind in tartar vei =ti fericirea,
A nostrului trai.
Iar acum dau ie o curte domneasca,
Si sclavi c` i-i vra,
Boierii =i domnii, vr`nd sa te cunoasca,
Te vor conjura.
Si daca pe toate fe ele frumoase,
Tu le speriei,
De-acum ele insu=i vor fi bucuroase,
Sa faca ce vrei;
Intr-un cuv`nt, orice vei pofti, indata,
Vei avea pe loc;
Deci, iata o punga cu bani incarcata
I i dau spre zalog.
Si tu niciodata din ea avu ie
Nu po i m`ntui,
Dar zece ani numai i i dau termen ie
A=a a trai.
Iar vaz`nd atuncea ca ziua apune,
Cea de la sf`r=it,
Pe la miez de noapte voi veni la tine,

Sa =tii negre=it!
Pag`nul g`nde=te la sfatul ce-aude,
Tot felul chitind,
Dar apoi pe aur sufletul i=i vinde,
Nemaiprelungind;
Si, crunt`ndu-=i m`na, cu s`nge i=i scrie
Zapisul cer=ut
Vicleanul lu`ndu-l, plin de bucurie,
Pieri nevazut.
Si iata om mare Pag`nul ajunge.
Cu chip neaflat,
Noroc, avu ie deasupra lui curge,
Izvor ne-ncetat;
Ale lui palaturi, de mult aur pline,
Si rasfa domnesc,
Iar la a lui masa vina e straine
Nu se mai sf`r=esc.
In c`=ligi =i posturi ospe e frumoase,
Joc necontenit,
Casnicii, strainii au la d`nsul masa,
Pahar nesf`r=it.
Toate dob`nde=te, ori=ice sa vaza;
I se supun to i,
Ii bici boierimii, aranilor groaza,
Ca un aprig ho ;
Douasprezece fete se rapesc de d`nsul
De pe la parin i,
Si nici vrea sa =tie de sc`rba =i pl`nsul
Acestor m`hni i;
Deci intr-un an ele douasprezece fiice

Ii nascura lui,
Dar el le gone=te =i de a lui s`nge
Mila intr-insul nu-i.
Insa to i sarmanii au scutar puternic,
Inger pazitor,
Ce-i adaposte=te in laca= cucernic,
Liman scapator;
Deci in m`nastire el le mistuie=te,
Pe mume =i fiice,
Unde Ziditorul etern se slave=te
Cu smerite rugi.
Sub cereasca mila, sub a ei umbrire
Fiicele traia,
A lor frumuse e =i neprihanire
Cre=tea =i sporea.
Din frageda v`rsta fecioarele bl`nde
S-au fost inva at
A slavi pe Domnul, cu inimi-nfr`nte
Si rugi ne-ncetat;
Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,
Ele se scula
De aprindea candeli, smirna pe oltaruri
Si de se ruga.
S`nta liturghie cu dulce c`ntare
Ele o serba,
Si ale lor versuri in acele oare
Spre cer se urca.
Cu-aceste rugi s`nte =i mumele triste
Jertfea ne-ncetat

A lor rugi smerite, lacrimi umilite,
Celui Preainalt;
O! da-le lor, Doamne, a ta ocrotire!
(Ele se ruga).
S`ntele oltaruri lor spre m`ntuire,
Fie voia ta!
De le lepadara cumplitul lor tata
De la s`nul sau,
Tu le ocrote=te, =i pe el iarta
De-acest pacat greu.
Dar iata, al zece an cumplit sose=te,
Si mai au trecut,
Pacatosul pl`nge, amar se caie=te,
De ce au facut;
Primavara dulce iar incoroneaza,
Vai, dealuri =i mun i,
Si plugarii veseli cu plugul brazdeaza
C`mpii inflori i.
Dar el, ticalosul, sa vaza nu poate
Cest timp aurit,
I se par cu neguri invelite toate,
Pam`ntul negrit.
De vede pe ceruri a zorilor dunga,
Zice: ?ori, ierta i!”
Daca c`nta pasari: ?erta i-ma, striga,
Si voi din rai psal i;
Ierta i! ierta i! striga, paduri lini=tite.
Si voi, c`mpi rodi i,
Pam`nte=ti rasfa uri, tu, cer stralucite,
Si ma t`ngui i!”

Apoi aduc`ndu-=i de fiice aminte,
La el le-au chemat,
Socotind ca cerul de-a lor rugaminte
Va fi indurat.
Deci, iata sosira ziua de pe urma,
Soarele sfin i,
Luceafarul vesel nop ii ca o c`rma
Pe cer se ivi,
Iata, insereaza luna straluce=te
Dupa nouri gro=i,
In vai, sus pe dealuri noaptea se la e=te,
Si-n codrii tufo=i;
Apele s-alina, dormiteaza toate,
Stelele clipesc,
Si ca miezul nop ii nu este departe,
Ele il vestesc.
Iar Pag`nul jalnic =i mustrat de cuget
Crucei s-au rugat;
Si far’ de credin a vrea ca al sau suflet
Sa scape de iad.
I=i cheama copiii, g`ndind ca ei poate
Vor fi asculta i.
Vai mie! le zice, fiici far’ de pacate,
Piei! nu ma lasa i!”
Deci ele se roaga =i Domnul aude
Tristul lor suspin.
Dar iata deodata un somn le cuprinde,
Adorm toate lin
O tacere mare atunci se facura
Ca intr-un morm`nt;

Se auzea numai ca un corb c`rcnira
Si c`inii url`nd
Iata ca rasuna ora miezei nop ii,
Si v`nt se st`rni,
Ce tulbura r`ul, zbuciuma pere ii,
Si colbul porni.
Iata =i menuntul cel de-apoi sose=te,
Sun`nd intristat
Clocotul st`mpe=te, din pam`nt zbucne=te
Drac infrico=at!
Pag`nului zice: ?ea din urma noapte
A ta au sosit;
Si eu dupa tine ca sa te iau, frate,
Iata am venit.”
PAGANUL
O! da-mi, te rog, inca vade c`t de mica,
Iadule amar!
DEMONUL
S-au sf`r=it termenul, eu nu pot nimica,
Te rogi in zadar!
PAGANUL
Un menunt!
DEMONUL
Asculta, lan ul te a=teapta!

PAGANUL
Oh, ce am facut!
DEMONUL
Si racla sta gata, groapa ta sapata,
Si giulgiul cusut!
M`ini a zilei zare va vesti duin a,
To i vor suspina
Si vaz`nd pe masa a ta rama=i a,
Te vor caina;
Arz`nd faclii, candeli =i tam`ie multa,
Te vor prohodi!
Dar crap`nd pam`ntul, vei cadea, sarmane,
In iadul amar
Clirosul va zice: ?omene=te, Doamne!”
Insa in zadar
Caci de-acum iadul va fi a ta parte,
Tu insu=i ai vrut.
Mergi! au sosit ora, iadul nu-i departe,
Caci url`nd aud;
Aud ca ne cheama cu glas ca de trasnet
Si in din i sc`r=nind,
Clocotind catranul, a bicelor plesnet,
Si obezi calind!
PAGANUL
Doamne, a ta mila ruga mea de=tepte!
DEMONUL
Rugi nu- i folosesc.

PAGANUL
Vai! macar da-mi voie pe bietele fete,
Sa le binecuv`ntez.
Demonul la ele, ca un flam`nd c`ine
Privind, au chitit:
Cum sa le rapeasca, spre a le rapune
Iadului cumplit?
De o a=a fapta va salta Satana
Si iadul nestins
Deci, bl`nzindu-=i ochii, ce ardea ca para:
?ag`ne, au zis,
Mi-i mila de tine =i de a ta soarta
Si sa te scap vreau;
Insa ma asculta! sau in iad indata
Cu mine te iau.
Tu da-mi sufletele a fiicelor tale,
Sa te las c`tva
Si eu, induratul, pe fie=tecare,
Un an i i voi da.”
PAGANUL
O, fiara vicleana! imi cei =i copiii?
DEMONUL
Ma-ntrebi? Deci veni i,
Tr`nti i pacatosul in fundul gheenii,
Si il sp`rcui i!

Deci iata, negrea a de draci se ivira,
Sc`r=nind =i url`nd,
Cutremur =i trasnet groaznic se facura,
Firea suspin`nd.
A iadului namili fioroase, slute
Aduc un lan greu
Pentru pacatosul =i cu a lor cangi crunte
Sa-l apuce vreu!
Si iata cazura Pag`nul de groaza,
Mai mort la pam`nt,
Strig`nd: ?unt a tale, pe mine ma lasa,
Du=mane cumplit!”
Si apoi treze=te bietele fecioare
Zapisul s-au scris
Satana salteaza! Slava lui ii mare,
In iadul nestins!
Partea II
(Ai prelungit chinul, Pag`ne gre=ite,
Acum ai scapat,
Dar amar de-acela ce suflete vinde
Pe trai desfatat.
Vei trai in sc`rba, ho ule pag`ne,
A=tept`nd sf`r=it,
Al tau pierdut suflet va avea cu tine
Razbel mult cumplit.
Via a ta =i lumea ie pacatoasa
Hula i i va fi!
Strain intre oameni =i in a ta casa,
Parca n-ai trai.)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Deci macar s-aduca v`ntul miros dulce,
Din c`mpi inflori i,
Si aurind luna izvorul ce curge
Codrii inverzi i,
Si vestind lastunii cu ginga=e versuri,
Ca se ivesc zori,
Si zbur`nd zefirii prin lunci =i pe =esuri,
Liberi =i u=ori,
Si negrea a nop ii intocmai ca norii,
De pe cer pierind,
Turme spre pa=une merg`nd, iar pastorii
Din bucium trag`nd,
Pag`nului toate, p`n’ =i a sa casa,
Ii pare morm`nt
Si cu o ar`re el =ede la masa,
La zefcuri pe g`nd
Nici ca se atinge de cupi spumegate,
Din care beau to i,
Caci lui se nazare, =i ziua =i noaptea,
Tot umbre de mor i;
Ne-ncetat aude urlete, suspinuri,
Iar c`nd to i dormeau
El fugea cu groaza de-al sau pat de chinuri
Si somn nu-l prindea.
Se teme de umbra codrilor namornici
Ca de aratari,
Sau de suna clopot, de preo i cucernici
Si de-a lor c`ntari!
Il umple de groaza =uierul furtunii,
Nourii tac`nd,

Frunzele de pica, vuietul padurii,
Sipotul curg`nd.
Iar clocotind tunet pe cer c`nd bureaza,
Era sperios
Ca =i c`nd i-ar zice: ?mule, vegheaza,
Caci e=ti pacatos .
A lui fiici amate il infioreaza,
C`nd la el privea;
Fiind totdeauna bl`nde, m`ng`ioase,
Dar il patrundea
A lor frumuse e, pe to i vio=ase,
El insa-i m`hnit,
Si a lor grai dulce lui ii ca=uneaza,
Dureri indoit.
Deci ele ca raza, ce le pria umbra,
Frumos inflorea
In manastiri s`nte, ne=tiind ce-i sc`rba,
Lini=tit traia.
Iar el, p`ngaritul! el se o ara=te,
La fiice g`ndind,
Vaz`nd nu departe ca lor se gate=te
Tartarul flam`nd,
Blastama =i striga: ?, cumplita fapta!
O, copii iubi i!
De-o soarta amara, de chin ce v-a=teapta,
Cum sa va feri i?
In zadar frumse ea =i neprihanirea
De sus vi s-au dat,
Eu v-am inchis raiul far-a voastra =tire,
Si v-am deschis iad!

Inimile voastre este vremea, poate,
Sa simta iubit,
Si cerul mul i tineri, =i cu bune fapte,
Poate v-au menit,
Pe care vaz`ndu-i, amatelor fiice,
Ii ve i indragi,
Si a voastre inimi de un amor dulce
Se va amagi
Atunci voua lumea va parea placuta
C`mpul mai frumos,
Lunca mai racoare =i ca pasari c`nta
Mai melodios.
Dar aceste zile at`t de dorite
Nu vor mai veni,
Faclii nu vor arde la a voastre nunte,
Ce c`nd ve i muri!
In s`nta biserica nu cu mirii vo=tri
Voi ve i dan ui,
Ce cu munci cumplite, crun i vrajma=ii vo=tri
Ne vor schingiui,
De-a iadului demoni vom avea noi parte
Si de etern pl`ns;
Si eu, pacatosul, fiici nevinovate,
In iad v-am impins!”
Apoi catre ceruri ochii i=i inte=te
Si cu suflet trist
Zice: ?nsu=i Domnul a=a ne graie=te:
Iert pe cel cait!
Si drept catre mine ruga pocain ii
Se va inal a!”

Deci el, t`nguitul, laca=ul duin ei
Face casa sa,
Ca tot saraimanul, vaduva, strainul,
Sa fie primit;
Pentru flam`nzi, bolnavi p`inea lui =i vinul
Nu este poprit.
Si ziua, =i noaptea la por i pazitorii
P`ndesc neclintit,
De cheama la masa pe to i trecatorii,
Carii sunt lipsi i;
Si iata, din lume saraci se aduna,
De el auzind,
Ca imparte mila cu deschisa m`na,
Pe to i priimind;
Bolnavii, flam`nzii gasesc la el hrana,
Si trai m`ng`ios,
El imparte insa aceasta pomana,
G`ndind la Hristos.
Si-n a lui s`nt nume manastiri, biserici
Frumoase zidi,
Aduc`nd in ele calugari cucernici,
De sala=lui.
Si-ntr-acele s`nte laca=uri frumoase,
La fra ii smeri i,
Saracii, nemernici, acei ce n-au casa,
Umbl`nd rataci i,
Au gazda =i p`ine, ne=tiind de unde
Ceste le primesc;
Deci ei to i cu lacrimi =i inimi infr`nte
Pe Domnul maresc.

Pag`nul =i pictori iscusi i aduce,
Din t`rg departat,
Care zugrave=te rastignit pe cruce
Pe Cel Preainalt.
Sub acea icoana se inchipuira,
El cu-a sale fiici,
Si ca Ziditorul de ei se indura
Si de a lor rugi;
La acea icoana, fara a se stinge,
Candele ardea,
Si-n s`nta cununa celui de pe cruce
Brilanturi lucea
Deci =i c`nd a nop ii valul se zb`rce=te,
De pe cer pierind,
Iar lumina zilei incet se ive=te,
Zorile ro=ind,
Si c`nd iara=i sara firea dormiteaza,
Vuietul st`mpea,
Si-n biserica candeli abia lumineaza,
Catinel clipea,
Pag`nul — caitul, st`nd sub s`nta cruce,
Pl`ngea cu suspin,
Si rug`nd pe Domnul: ?mar mie, zice,
Cum sa scap de chin?”
Degrab’, degrab’, insa, ca r`ul ce curge,
Din mun i in vai mari,
Timpul nest`nd trece, =i cursul lui duce,
Zile, luni =i ani.
Anul unsprezece incepu sa treaca,
Ca umbra pieri;

Iata, cel din urma catre sf`r=it pleaca,
In grab’ nu va fi!
Deci glas oarecare Pag`nul aude
Ca striga cumplit:
?oate se sf`r=ira! Sa scapi nu ai unde,
Ora au sosit!”
Si iata, deodata cel rau il tr`nte=te
In boala amar,
Inc`t doctori, leacuri lui nu-i folose=te,
Tot ii in zadar.
Lui i se nazare gata sa-l inghita,
Grozavul morm`nt
Si o nalucire neagra =i m`hnita,
La capat`i st`nd;
Deci el din biserica se teme sa iasa,
Acolo zacea,
Si l`nga icoana, tremur`nd de groaza,
Amarnic pl`ngea.
Vai! iata =i ziua cea de-apoi sose=te,
Cerul rumenind,
Si printre dumbrava, ce mun ii umbre=te,
Raze revars`nd.
Toate sunt in pace, vesele =i line,
Toate se z`mbesc;
Apele ca stecla, limpezi =i senine,
Abia se clatesc;
Iar zefirul mi=ca frunzele u=oare,
C`mpul s-au trezit,
Din flori flutura=ii sug cu pofta mare
Nectar miresmit.

Pacatosul insa int`mpina zare,
Cu suspin =i pl`ns,
Zic`nd: ?rea degraba, noapte trecatoare,
De pe cer te-ai stins!
Veni i, fiici iubite, l`nga tatal vostru,
Sa-l incunjura i,
Pe judecatorul, Ziditorul nostru,
Veni i de-l ruga i!
Amar! va fi noua noaptea viitoare,
Caci to i vom pieri
Indure-se, Doamne, mila ta cea mare,
Nu ne parasi!”
Deci vin l`nga tatal fiicele lui toate,
Unde el zacea,
A caruia oase, sub piele uscate,
Negre se vedea;
Barba inc`lcita, parul lui maciuca,
Ochii incrunta i,
Cu clabuci la gura, strig`nd: ?h, ce munca!
Piei! nu ma lasa i!”
Fecioarele, triste, catre cer ridica
Ochii lor duio=i,
Toate c`nt`nd imnuri, se ruga cu frica,
Maicei lui Cristos.
A=a heruvimii ce Domnul iube=te
Se roaga smerit,
Sa ierte pe omul ce se pocaie=te
La al sau sf`r=it
Si apoi, cu ochii plini de indurare,
Zboara, aduc`nd

Mila =i iertare celui care moare,
Pe Domnul chem`nd.
Deci st`nd l`nga d`nsul, c`nd el se sf`r=e=te,
Ace=ti soli cere=ti,
Cel cait aude ca glas ii =opte=te:
?ergi! tu iertat e=ti”
Intocmai aceste fecioare curate,
Pentru tatal lor,
Se ruga sa ierte ale lui pacate
Tatal tuturor;
Iar sf`r=itul Pag`nul zare=te,
Ca nu-i departat;
Deci cu umilin a mintea i=i inte=te
La Cel Preainalt,
Si pl`ng`nd prive=te lumina curata
Zilei de apoi
Dar lui, os`nditul, ii plesnesc deodata
Ochii am`ndoi!
Atunci el strigara: ?iua se sf`r=ira!”
Fiicele raspund:
?orile frumoase abia se ivira,
Intr-acest minunt;
Ori nu auzi, taica, c`nt`nd cioc`rlia,
L`nga a lui so ?”
PAGANUL
Oh! aud, m`ini insa amar! =i vai mie!
Vom zace to i mor i,
Caci pentru noi astazi soarele sfin e=te
Cel mai de apoi;

Iar de vede i astazi ca c`mpu-nflore=te,
M`ini nu vom fi noi!
Si eu, p`ngaritul, fara de-ndurare,
Pe voi v-am rapus!
Si nici am speran a de acum scapare
Sa avem de sus;
Nu asculta i, insa, cele ce graie=te
Un om pacatos,
Ci striga i cu toate: ?oamne, miluie=te
Pe cel pacatos!”
Deci fetele, triste, nici ca pricepura,
El ce au grait,
Si zic: ?iluie=te-l — toate cu o gura —
Pe omul gre=it”
PAGANUL
O! fiice iubite! mie noapte-mi pare!
FIICELE
Abia este pr`nz;
Pastorii la =ipot, de caldura mare,
Turmele =i-au str`ns.
Soarele aprinde, c`mpul p`rpale=te
Cu raze-nfocate.
PAGANUL
Mie mi se pare c-afara vuie=te
Bocet intristat.

FIICELE
Abia abure=te v`nti=or racoare,
Dinspre mun i sufl`nd,
Abia se aude o privighetoare,
In lunca c`nt`nd!
PAGANUL
O, fiice iubite! ziua luminoasa
De pe cer s-au stins!
FIICELE
Soarele apune, =i o cea a groasa
Pe cer s-au intins,
Si in infocatul aer straluce=te
O stea c`nd =i c`nd,
Si pe mun i, pe dealuri abia se zare=te,
Codrul innegrind!
PAGANUL
O, sara steloasa! o, stralucit soare!
Ah, mai stai pu in!
Macar ca eu, orbul, sa vad nu-s in stare
Al vostru senin.
O, fiice iubite, simt ca noaptea este!
FIICELE
Luna s-au ivit.
Si pe vai =i ape noaptea dezvele=te
Negrul sau ve=m`nt;
Catre sat alearga cu invio=are

Plugarii trudi i;
Iar clopotul cheama catre privighere
Pe cei pocai i.
Calugarii c`nta cu smerite glasuri
In s`ntul laca=
PAGANUL
Cu ei =i eu, Doamne, intr-aceste ceasuri,
Sunt! sa nu ma la=i!
O, fiice iubite! simt ca se ive=te
Pe cer nouri gro=i.
Si viforul umfla r`ul =i porne=te
Colbul spulberos.
FIICELE
Nu vedem nimica, ruga se sf`r=ira,
Dar tot ard faclii.
Luna asfin e=te, fra ii adormira,
To i pe la chilii.
Numai in biserica lumini lumineaza,
Iar in sat s-au stins;
Pe c`mpii =i codri roua se revarsa,
Si somn le-au !
Deci dormita toate, pan’ =i firea muta
Insa semana
Ca minune mare intr-acea menunta
Se va int`mpla!
Si iata suflara v`nti=or racoare,
Dinspre rasarit,
Inc`t abia numai frunzele u=oare,

Sun`nd s-au clatit
Si glas oarecare din cer se lasara,
Miros aduc`nd,
Parca serafimii in arfe sunara,
Si imnuri c`nt`nd
Iata =i biserica incet se deschide,
Si s-au aratat
Un stralucit inger fecioarelor bl`nde,
Cu chip minunat.
A lui catatura dulce, m`ng`ioasa,
Chipul alina,
Iar pe-a lui ve=minte =i fa a frumoasa,
Raze lumina;
El st`nd sus in aer, cu a sa sosire,
La to i au vestit,
Ca =i pacatosul afla m`ntuire
De s-au pocait.
Insa pe fecioare frica le e,
Cruce i=i facea!
Iar frumosul oaspe l`nga patul unde
Pag`nul zacea
Vine =i atinge cu a mantiei poala
Fecioarele bl`nd,
Si ele indata cad in aromeala,
Si adorm cur`nd.
Apoi cu mustrare ochii i=i intoarce
Catre pacatos.
(Si groaza patrunde bolnavul ce zace,
Tocmai p`n’ la os.)
Care il intreaba: ?ine e=ti tu, s`nte,

Caci greu m-ai patruns!
Stralucitul oaspe la a lui cuvinte,
Nimic n-au raspuns.
PAGANUL
Oh! te imbl`nze=te =i, te rog, imi spune,
De pot sa scap eu!
Caci sose=te ora, =i vicleanul vine,
La sufletul meu!
INGERUL
Tu s`nta icoana cu rugi ai cinstit-o
Si umilit pl`ns,
Fa a ei spre tine ai inchipuit-o
Deci ea m-au trimis.
PAGANUL
Ah, ingere bl`nde, =i sa scap eu oare?
INGERUL
Daca-n Domnul crezi.
PAGANUL
Indure-se Domnul =i pentru fecioare
INGERUL
Sa crezi, sa sperezi.
Atunci el, crucindu-=i m`inile negrite
Pe pieptul uscat,

Tacu vars`nd lacrimi =i rug`nd fierbinte
Pe Cel Preainalt;
I se zbatea s`nul de suspinuri dese,
Trupul tremura,
Si din ochii jalnici, far’ sa inceteze,
Lacrimi r`ura.
Si iata incepe furtuna cu vuiet,
Dinspre asfin it,
Fulgerul despica nourul cu tunet,
Groaznic au trasnit;
Si tocmai deasupra bisericii s`nte,
Viforul au stat,
Apoi o tacere ca =i inainte,
De sus s-au lasat.
Ora miezii nop ii nu era departe
Iar ingerul s`nt
Pe tata =i fiice, ce erau culcate,
Mantia zv`rlind,
Stralucindu-i ochii, i=i intoarce fa a
Spre cerul inalt
Atunci iara=i clocot, ce strabatea cea a,
S-au mai repetat,
Si in intuneric urlete cu vuiet
Grozav raspunz`nd,
Si bolta bisericii de stra=nicul tunet
In doua crap`nd,
Iar cumplitul vifor nouri gramade=te
Deci au scaparat,
Si iata Satana din iad izbucne=te
Cu foc imbracat.

In parul lui =erpii se-ncolotoceaza,
Suiera spum`nd,
In ochii lui pizma vrajma=a salteaza,
In m`ini aduc`nd
Un lan de vapaie, cu g`nd ca sa lege
Pe omul gre=it
Dar vaz`nd pe inger, el nu poate merge,
Sta incremenit;
I s-au stins indata m`ndra ing`mfare;
Deci au intrebat:
?uternice du=man, intr-aceste oare
Cine te-au chemat?”
INGERUL
Au ajuns la Domnul a lor rugaciune!
SATANA
Dar ei sunt ai mei.
INGERUL
Drept judecatorul m-au trimis pe mine,
Sa stau l`nga ei.
SATANA
Pag`nul amarnic pe fiici lepadara,
Mie mi le-au dat!
INGERUL
Puterea cain ei le rascumparara,
Si ea le-au scapat;
Deci vor fi cu drep ii!

SATANA
Iar lui eu sunt domnul,
El zapis mi-au dat.
INGERUL
A=teapta, viclene, nu os`ndi omul,
Caci nu-i judecat.
Si atunci alt tunet mereu se-ntartara,
Dinspre rasarit,
Si =ioi de fulger noaptea despicara,
P`n’ la asfin it.
Pe cer o vapaie de foc se la ira,
Firea tremura
Si osia lumii de groaza trasnira,
Mor ii suspina
Satana sim e=te pa=ind Ziditorul,
Si-n iad s-au ascuns
Iar de peste nouri drept judecatorul,
Tun`nd au raspuns:
?oi judeca omul care, fiind tata,
Sa v`nda-ndrazni
Neprihanit s`nge, pentru care fapta
Acum va muri!”
O, cuv`nt puternic! Pag`nul indata
Pe loc au murit,
S-au stins ca o para; ca c`nd niciodata
N-au fost, n-au trait,
Fa a lui grozava se posomor`ra,
Trupul epeni,
Ticalosul suflet din arsa lui gura
Ca fumul pieri!

Iadul prime=te le=ul ce pam`ntul
Zv`rlea o ar`t.
(Pe el numai insa gheena sorbindu-l,
Nu s-au mul umit.)
Iar pentru fecioare Domnul hotara=te
Somn nemuritor
Si s`nta sa voie a=a se veste=te,
Cu glas tunator:
?or dormi in pace =i far’ de ispita,
De trai pam`ntesc,
A lor feciorie ii fagaduita,
Mirelui ceresc.
Vor dormi in pace, secolele lumii
Trec`nd ca o zi,
Nu le va atinge m`na putregimei,
Si se vor trezi!
Cu frumuse e noua ca de primavara,
Spre trai nesf`r=it,
C`nd voi veni insumi de a doua oara.
Precum v-am grait
Si atunci gre=itul de eterna munca
Va fi aparat,
Caci a lui pacate fecioreasca ruga
Le-au rascumparat.”
Partea III
Iata de zi zare pe cer se ive=te,
Noaptea au pierit;
Vestitorul zilei, cuco=ul, treze=te
Satul adormit,
Si vad to i pe fiice de somn greu e,

Pag`nul zac`nd,
Cu fa a grozava, genile deschise,
Cu ochii cat`nd,
Si cu incle=tare m`inile lui str`nse
Pe racitul s`n,
Iar din a lui buze se parea ca iese
Vaiet =i suspin.
Fecioarele, insa, dormeau ocrotite
De-aripi ingere=ti,
Si in somnul dulce fiind migaite,
Cu visuri cere=ti;
Iar pe a lor fe e nevinova ie
Lin se arata
A lor rasuflare, ca =i fecioria,
Miros revarsa;
A lor buze rumeni, ca raza frumoasa,
Parea ca r`dea,
S-a lor frumuse e era m`ng`ioasa,
Dar foc n-aprindea
Iata ca imbraca racla lui cu stofa,
Morm`ntul boltesc;
Clopotele zbiara, =i cu mare pompa
Il =i prohodesc;
Bolnavii, saracii pl`ng cu intristare
Dupa cel murit,
Alerg`nd cu to ii sa-i dea sarutarea
Cea de la sf`r=it.
Deci au inchis racla ce o priime=te
Morm`nt fioros.
Iar clirosul zice: ?oamne, pomene=te
Pe cel pacatos!”

Apoi se intoarce populul pe-acasa,
M`hnit =i pl`ng`nd
Si iata ca iese, cu cumplita groaza,
Un zid din pam`nt
De cremene neagra, care ocole=te,
Cu un chip nespus,
Morm`ntul, biserica, iar imprejur cre=te
Codru nepatruns;
In poarta de schija stau st`nci rezemate
Si dudau cresc`nd,
Iar poporul fuge speriat departe,
Urgia vaz`nd.
Deci aceste locuri de atunci ramase
Pustiu neumblat;
Buruianul cre=te, =i scaiul se-ndeasa
Unde au fost sat.
Glas de om aicea nici ca se raspunde,
Ce buhna ip`nd;
Si prin st`nci =i codri lupul se ascunde,
De frica url`nd;
Iar printre prapastii puvoaiele repezi,
Pravalind butuci,
Curg cu clocot mare, las`nd printre lespezi
Pleava =i clabuci.
Iar unde fusese s`nta manastire
Celor cuvio=i,
Acolo in ziduri, au sala=luire
Serpii venino=i;
Sub s`ntele bolte c`ntari nu rasuna,
Ce c`nd bate v`nt,

Pustiul vuie=te, maraciunea suna
Pe tristul morm`nt;
Alteori o piatra de se pov`rneaza,
Din risipituri,
Grozavul ei buhnet eho repeteaza,
C-o suta de guri.
Pe p`closul munte abia inalbe=te,
Crucea pe morm`nt;
Iar la miezul nop ii, pe el se zare=te,
Para lumin`nd;
Tot pe acea cruce se suie =i cre=te,
Curpanul v`njos,
Si ziua, =i noaptea pe ea strajuie=te
Un corb fioros.
Pe aceste locuri triste, parasite,
Nime nu umbla,
P`n’ =i pasarele far’ sa se mai uite,
Cu frica zbura.
Abia miezul nop ii incepe sa treaca,
Si corbul c`rcnea
Sopot oarecare se st`rnea =i, parca,
Morm`ntul trasnea
Si ie=ind dintr-insul o umbra negrita,
L`nga cruce sta!
Ochii lui, ca luna de p`cla-nvalita,
L`nced se uita,
Aci, catre ziduri, ea privea cu frica,
Aci, spre morm`nt,
Aci, catre ceruri, m`inile ridica,
Ajutor cer`nd.

Deci se facea iara=i tacere de groaza,
Si umbra pierea,
Iar de pe-acel munte negurile groase
Nu se mai rarea,
Caci acolo v`ntul macar s-abureasca,
Nici ca cuteza,
Nici a florii miros sa se dezveleasca,
Ce tot mort era,
Fecioarele numai intru bucurie
Veghea =-a=tepta
Pe M`ntuitorul dar c`nd? nu se =tie,
Il vor t`mpina.
Catre ziua, insa, c`nd chicura toate,
Negura caz`nd,
C`nd vrajma= se lupta zorile cu noaptea,
Si cerul mij`nd,
Una din fecioare se trezi de-un sunet,
Si singura ea,
Se pornea sa-=i faca hotar`tul umblet;
Pe zid se suia,
Se uita spre stele =i striga m`hnita:
?h, c`nd vei veni?
Zi izbavitoare, at`t de dorita,
Ah, nu zabovi!”
A=a totdeauna una din fecioare,
Sav`r=i pe r`nd,
Terminatul umblet =i cu nerabdare,
Ora a=tept`nd.
Dupa care alta, viind sa o schimbe,
Ii zicea oft`nd :

?u-te, surioara, nu po i sa mai umbli,
Fiind al meu r`nd .
Deci ea se =i duce, pe g`nduri, m`hnita,
Si au adormit
Ceealalta a=teptata, pe ziduri suita,
Ceasul fericit.
Strig`nd intristata: ?, dorita oara,
P`n’ c`nd sa te-a=tept?
Ca M`ntuitorul, ce nu se-nfioara,
Sa judece drept,
Sa vie, sa scape-a noastra feciorie,
Si pe cel gre=it,
Precum in scriptura s`ntul condei scrie
C-au fagaduit:
Celui ce ura=te via a pam`nteasca
Si s-au pocait,
Celui ce a=teapta via a cereasca
Si sta ei gatit .