aTraducere a poeziei Pour les pauvres de V. Hugoi
Cine da saracului pe Domnul
imprumuta.
Evanghelistul
Precum soarele, pic`nd pe marea
inghe ata, ar topi-o, intocmai pica-
tura milosteniei, caz`nd pe grama-
da pacatelor, le risipe=te.
Sf. Ioan Gura-de-Aur
C`nd iarna petrece i bine voi, avu ilor slavi i,
C`nd da i baluri stralucite, mii de lumini aprinz`nd,
C`nd in a voastre palaturi cu ing`mfare privi i,
Cristaluri, oglinzi, faiansuri, raze de foc slobozind,
Policandrele =i lampe ca come ii arzatori,
Si pe-a salelor parcheturi sprintenii dan uitori,
C`nd un sunet ca de aur va veste=te m`ng`ios
A oarelor rasunare ce trec far’ sa le sim i i,
Ah! g`ndi i macar o data la saracul strem uros,
Ce poate la poarta voastra, cu ochii pl`n=i =i ovili i,
Au statut ca sa priveasca al vostru stralucit trai
Prin largile voastre geamuri, ca la suflete in rai.
G`ndi i ca saracul =ede acolo pe-nghe a i grun i,
Si muierea lui, copiii il a=teapta tremur`nd,
Sa le-aduca lemne, p`ine, =i daca vre i sa mai =ti i,
Acel sarac poate are o maica de mult zac`nd,
G`ndi i ca saracul zice: ?ult are un singur om,
Copiii lor satui, veseli, ii se z`mbesc =i in somn.
Palatul lui straluce=te, iar in bordeie=ul meu
Nu iu minte vreodata lumina sa fi aprins,
Unde intru intuneric =i aerul cel mai rau,
Aud oftatul femeii, a golilor copii pl`n=i,
Si al bietei mume gemat cer`ndu-mi cu glas duios
Sa o ingrop, ca sa scape de al sau trai ticalos .
Dumnezeu arunca soarte pentru oameni pe pam`nt,
Unii incujba i sub sarcini de nevoi amar traiesc,
Al ii cu averi mul ime, =i traiesc tot adun`nd,
Si traiesc in imbuibare, iar la saraci nu g`ndesc,
Ca c`nd legea firii zice: cei avu i fi i ferici i,
Iar voi, saracilor, pl`nge i =i pe avu i pizmui i!
Aceasta ciuda =i pizma ne-npacata la saraci
Cloce=te in a lor inimi, dar cer mila umilit
O, avutule vremelnic, milostenie sa faci,
Ca la deznadajduire saracul nenorocit
Sufletul sa nu-=i rapuie, fac`ndu-se pradator,
Iar tu sa- i pierzi avu ia far-a fi miluitor.
Mizericordiei s`nte =i saracii sunt pleca i,
Ea-i muma unde norocul ii ca o ma=tiha rea,
Ea ridica, sprijine=te pe cei in arna calca i;
Ea pe saraci cu-al sau lapte de-a pururea satura,
Ea-i indurata, ca Domnul, tot pe calea lui au mers,
Caci zice: ?`nca i-mi trupul, be i s`ngele meu ce vars .
Deci indurarea sa fie avu ilor noroci i,
Care de pe voi sa smulga cu-al sau bl`nd =i darnic bra ,
Margaritar, pietre scumpe cu care va-mpodobi i,
Haine nepre uite in care va ing`mfa i,
Spre a satura cu ele mii de mii de ticalo=i,
Si cu Domnul sa va-mpace daca sunte i pacato=i.
Avu ilor, da i pomana, ca ea este lucru s`nt,
Intocmai ca liturgia, =i vai de cel ce-au vazut
Far’ de mila pe sarmanul zbuciumat iarna de v`nt,
Pe batr`nul slab =i bolnav l`nga scara sa cazut,
Cat`nd farmaturi de p`ine =i ling`ndu-le de jos
Dinspre avutul acesta Domnul fa a =i-au intors.
Deci da i Domnului pomana, ca va va da inmiit,
Va va da frumoase fiice, va va da in elep i fii,
Va va imbel=uga c`mpul, va va da pomat rodit,
Va va indulci =i poama roditelor voastre vii,
Iar noaptea in somnul vostru ingerii va vor pazi,
Si cu d`n=ii ve i petrece in vis p`n’ va ve i trezi.
Da i pomana, ca pam`ntul in grab’ va va inghi i,
Si averea adunata cu necaz =i cu sudori
Pe data ce-nchide i ochii de voi se va despar i
Iar pomana ve i afla-o in a cerului comori.
Da i, ca sa zica saracii: ?ui este mila de noi”
Si sa va priveasca balul neav`nd pizma pe voi.
Oh! da i, caci =i Domnul insu=i pentru noi s-au
rastignit,
Sa da i! ca =i de rai oameni voi sa nu fi i cleveti i,
Sa da i! ca =i traiul vostru sa va fie mai ticnit,
Sa da i! ca ora din urma sa va afle lini=ti i,
Caci pentru cel cu pacate a ticalo=ilor ruga
In cer puternica este ca acea mai sacra p`rga.
|
