In a mea lira de abanos
Sunam odinioara
Intr-o poieni a
Inceti=or =i armonios;
Si iata se pogoara
O alba porumbi a
Si pe lira mea se pune,
Si, in loc sa-mi c`nte dulce,
Amar pl`nge,
Suspina =i spune
Ca-i nefericita,
Umbl`nd ratacita,
Stinghera de so , fara de care
Ea simte ca moare.
Eu i-am raspuns cu jale
Ca astazi diminea a
Glon ul armei mele
I-au curmat via a
Ea au ipat zic`nd:
?i nu i-au fost pacat?”
Apoi capul plec`nd,
In bra e mi-au picat,
Porumbi a murind,
Razbunare cer`nd.
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . .
Atunci po=ta mie
Imi aducea scrisoare,
Ca a mea so ie
De dorul meu moare.
|