Safo

Imi spun ca prin tine acei ce iubesc
Uita de tot focul acel arzator.
Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor po i face,
Eu rog a tale noianuri sa curme a mea suflare,
Caci traind nu pot sa aflu nicaieri lini=te, pace,
Nu pot sa uit pe acela ce am amat cu-nfocare;
Ce viu sa-mi aflu morm`ntul, viu sa ma ingrop in tine,
O, al marii imparate! spre p`rga ma prime=te,
Iar voi, fecioare din Lesbos, nu ma mai boci i pe mine,
Ci c`nta i, c`nta i prohodul mor ii ce ma ferice=te.
Dar ce g`ndesc oare la cele trecute!
La faimosul templu, templul Afroditei,
Unde servind insumi priveam pl`ng`nd multe,
Si r`z`nd de ele frumos c`ntam s`ntei;
P`na c`nd l`nga oltaruri vazui pe Faun odata,
Si ce am sim it atunci, Doamne, eu nu pot sa va rostesc,
Acel foc, acea priin a ce ma e indata,
Inc`t mi-au amor it glasul, sim eam ca incremenesc,
Si m`na tremuratoare scapa lira la pam`nt,
Caci nici inaintea Dafnei at`t de nesim itoare,
Mai frumos nu s-aratara a Latonii fiul s`nt;
Nici dumnezeul Indiei, in v`lva sa cea mai mare,
Tiind schiptrul sau de vi a cu struguri impodobit,
La vederea Erigonei mai frumos n-au stralucit.
Din ora aceea eu numai la d`nsul
Ne-ncetat g`ndeam, ma ineam de el
Si far’ de sfiala nu o data am pl`ns,
Sub a lui ferestre oft`nd catinel.
C`t imi era de priin a sa-l privesc in adunare,
La lupta, sau la teatru, c`nd in public venea
S-arunce discul departe, =i sa puie sub picioare
Pe luptatorii aceia ce cu d`nsul se punea.

Si cu c`ta mul umire il priveam incalecat
Pe un cal de al Eladei, fugar intocmai ca v`ntul,
Zbur`nd el mai inainte la hotarul insemnat,
Si de-acolo cu cununa =i cu pompa intorc`ndu-l.
Ah! de-a lui fapte celebre sufletul meu se umplea,
Si de-a= fi putut eu =terge cu aceasta m`n-a mea
De colb, de sudori frumoasa lui fa a,
Eu a= fi dat orice, via a rapuneam,
Sa-i fiu lui amata, =i sa-l in pe bra a
Macar o minuta, =i ma mul umeam.
Voi, ce nici odinioara nu mi-a i fost folositoare,
Macar de va numi i muze, dar in zadar v-am rugat,
Caci eu de voi insuflata de i-am fost inva atoare,
De i-am scris acele versuri mult demne de laudat,
Versuri ce toata Elada cite=te cu desfatare,
Versuri ce cumplitul tartar le-ar asculta cu priin a,
Dar Faun r`de de ele pazind alteia credin a.
Pl`nge i dar cu mine, din Lesbos fecioare,
Pl`nge i =i iar pl`nge i, caci sunt ru=inata,
Si boci i pe Safo, ce pentru el moare
Dec`t sa traiasca de el defaimata
Dac-a mea inamorare, ce pentru d`nsul aveam,
Daca ale mele versuri =i pu ina frumuse e
Ar fi putut sa-mi supuie pe acela ce iubeam,
Sau la pl`nsul meu vrodata sa fi privit cu bl`nde e,
Atunci nici o muritoare, =i nici puterea cereasca
Nu putea sa-i dea via a mai celebra =i mai dulce
Ca amorul meu cel fraged, ce avea sa-l fericeasca;
Inc`t dumnezeii insu=i i-ar fi pizmuit, pot zice,
Caci in versurile mele c`nt`nd a lui Faun nume,
Ca pe o dumnezeire l-ar fi serbat etern lumea,
Si pentru el oric`nd pe s`nte oltaruri

Ar fi ars miresme ne-ncetat, nestins,
Si pentru el oric`nd harazeam =i daruri,
Tie, Afrodita, ma rugam cu pl`ns;
Pentru el fierbinte pl`ng`nd ma rugam,
Parcelor vie ii sa nu-i curme via a.
Sau lu`ndu-mi lira duios le c`ntam,
Ca adormind ele, eu sa-i lungesc a a,
Si pentru el oric`nd =i la Ionie
Ma duceam la lupta cu cei inva a i,
Sa c`=tig st`lpare mult mai scumpa mie
Dec`t orice schiptru unor impara i,
Caci la a lui poale eu o inchinam
Si cu-a mea cununa il incununam.
Deci multe ori umilin ei am rapus a mea m`ndrie,
Sarut`ndu-i pragul casei neincetat il rugam,
Zic`ndu-i: ?aun amate, daca a ta sume ie
De nedemna ma cunoa=te so pe tine sa te am,
Prime=te cu-ndurare ca Safo pe l`nga tine
Sa traiasca ca o sclava, porunca sa- i implineasca,
Caci ce-mi pasa de-al meu nume, daca mi-ar fi fost
mai bine,
Sub pere ii casei tale p`n’ voi muri sa traiesc,
Sper`nd ca atuncea poate c`nd ma vei vedea murind
I i va fi mila de mine, vei crede c`t te-am iubit.
Nu ma-ngrijesc de primejdii, nici de a mea slabiciune,
Caci amorul intare=te, celui ginga= da virtute,
A=a =i eu, ca o umbra iindu-ma tot de tine,
Si pe uscat, =i pe mare, =i-n razbelurile crunte,
Vedeai ca nici de-a lui Aris furie eu nu ma tem,
Intorc`nd orice lovire era sa- i cada pe cap.
Si-ntre moarte, =i-ntre tine pieptul meu il rapuneam;
Ah! =i eram fericita sa mor eu ca sa te scap

Iar din int`mplare daca mai traiam,
Si de la razbel te-ntorceai trudit,
O! Faun amate, eu nici ca dormeam,
Si-n al tau somn dulce te-a= fi strajuit;
Si daca de visuri sa dormi nu puteai,
Eu imi luam lira pe a mele bra e
Si i i c`ntam fraged p`n’ ce adormeai,
Sau de- i era voia =i p`n’ diminea a
Dar eu zic aceste =i pl`ng in zadar,
Singur numai eho suspina cu mine,
Rasun`nd in aer al meu pl`ns amar,
Caci pe Faun alta =tiu a-l supune”
Pl`nge i dar cu mine, din Lesbos fecioare!
Pl`nge i =i iar pl`nge i, caci sunt ru=inata.
Cai i pe aceea ce pentru el moare
Dec`t sa traiasca de el defaimata.
O! lira mult m`ng`ioasa, ce prin tine m-am slavit
O! lira ce pentru d`nsul ai rasunat nu o data,
Acum, c`nd te vad, imi pare ca nu e=ti de suferit,
Caci tu imi aduci aminte cu al tau acord indata
De-al meu foc, de-a mea durere, cu care ma chinuiesc;
Sfarma-te dar, ticaloaso, de-acum nu-mi trebuie=ti mie;
Macar ca eu Afroditei g`ndeam sa te harazesc,
Dar de-acum ca =i pe mine ajunga-te-a ei urgie!
Sfarme-se a tale anduri de spumegatele maluri,
Ca sa nu ram`i tu martor suferin elor ce-am tras;
Ah! de-ar putea sa s-afunde sub a noianului valuri
S-a mea ticaloasa faima, versurile ce-au ramas!
Ah! de-ar putea sa se uite de pe pam`nt ca traiesc,
Si sa ma pogor in tartar cu toate cele ce-am scris,

Unde arz`nd acele versuri ce de Faun pomenesc
Sa piara cu al meu nume, ca sa nu fie de r`s!
Insa daca dumnezeii, intarta i de-a lui cruzime,
L-ar indemna ca sa vie spre acest arm ticalos,
Sa vie pe-aceasta st`nca, unde ma despart cu lumea,
Sa vada halul meu astazi in acest timp fioros,
Sa vada pe Safo pl`nsa, =i ca este desperata,
Strope=te armul cu lacrimi =i suspina in zadar,
Iubindu-l inca pe d`nsul, =i de d`nsul in=elata,
Iert`ndu-i =i necredin a ce m-au chinuit amar
Poate atunci sa se-ndure vaz`ndu-ma la pieire,
Sa-mi zica: Safo amata, traie=te sa te iubesc
Dar ce-am zis! pe d`nsul astazi macar ca aici nu este,
Stiu ca cugetul il mustra de cele ce patimesc;
Si in bra ele aceia, pe care acum iube=te,
Se-nfioara, o impinge, =i vine sa ma gaseasca,
Si vr`nd sa m-arunc in mare, el vine sa ma propeasca
Ah, vine! ma cheama! =i ma m`ntuie=te,
Oh, ii aud glasul! asculta i, fecioare!
Un zgomot departe aud ca vuie=te,
Parca despre Lesbos alerg`nd imi pare.
Privi i, o, fecioare! pe Faun zaresc,
Din munte la vale parca se pogoara,
Intinz`ndu-mi m`na Ah! dar m-amagesc,
Nu-i nime, =i moartea iara=i ma-nfioara;
Nu s-aude alta dec`t vuind marea.
Pl`nge i dar, fecioare, pe Safo ce moare
Deci iata ca se ridica in carul sau stralucit,
Cel de apoi al meu soare, se suie cu repegiune,
Se grabe=te ca sa-nceapa ziua mea de la sf`r=it,
Prime=te dar, o, soare, cea de-apoi inchinaciune!

M`ini vei rasari tu iara=i din a marilor noianuri,
In care morm`ntul jilav astazi imi este gatit.
Deci sa ram`ne i cu pace, voi, inverzitelor maluri,
Si voi, parinte=ti laca=uri, unde am copilarit.
Ram`i cu pace, o, Lesbos, ce e=ti mitoc Afroditei,
Si unde amata maica in lume m-au fost nascut,
Care in pruncie inca ea oferindu-ma s`ntei,
I-am fost cea-nt`i c`ntarea a, in templul ei am crescut.
Deci va las, dumbravi frumoase, unde cere=tile muze,
C`nd inca eram in leagan, venea de ma dezmierda
Si cu cereasca lor miere stropind ale mele buze,
Ma insufla de-a lor genii, spiritul imi de=tepta
Dar in zadar fu talentul ce-mi insufle ise ele,
Caci n-au putut sa ma scape de nefericirea mea,
De-aai amorului urgie, tiranul inimii mele,
Neput`nd sa-l imbl`nzeasca muzele ce ma iubea.
Traind eu n-am uscat lacrimi, =i acum mor tinerica
A=a cosa=ul reteaza =i t`nara floricica.
Ah! amor cumplit, eu p`rga ta sunt,
Si piei timpurie ca =i o mioara,
Ce pastorul pune pe-al tau oltar s`nt,
Iar tu dai cu itul cu care omoara
Deci de ve i vedea, fecioare, scumpelor mele amice,
Tiranul inimii mele, pe Faun ce am amat,
Spune i ca eu p`n’ la moarte nu am incetat a pl`nge,
Si-arunc`ndu-ma in mare, numele i-am repetat”
Aceste zic`nd,
In mare s-arunca,
De sus de pe st`nca;
Iar fecioarele se-ntoarse la Lesbos amar pl`ng`nd.