Sentinela taberei de la copou

Vezi toate poeziile poetului




Luna rasp`nde=te raza gale=a =i luminoasa
In senina atmosfera pe cerul prevazitor,
Iar spre Moldova se uita cu catatura duioasa
Si dore=te sa gaseaca pe m`hnitul muritor,
Ca sa-i trimita o raza m`ng`ietoare =i lina,
Ce razbate p`n-la suflet =i durerile alina.

Una dintr-acele raze stralucind insenineaza
Peste fa a solda easca custodiului o=tean;
Dar int`mpina cu mila o lacrima ce picase
Pe rasucita mustea a frumosului flacauan.
Iar pe curelele negre =i arma stralucitoare
Se par ale lunii raze fulgere ingrozitoare.
Mai incolo sc`nteiaza ca ni=te piscuri de ghea a
Gramezile de sine e o=tenilor adormi i.
Mai incolo =ir de corturi ca troienele s-inal a,
Care adapostesc bravii de cu ziua osteni i,
A carora fioroase =i dogorite obraze
Ingalbenindu-le luna =i c`nd dorm infioreaza.
A=a era intr-o sara ceata acea osta=easca,
Ce se parea ca =i lunii privind-o i-au placut,
Ca putu iara=i sa vada o tabara rom`neasca,
Ca din pam`nt rasarita dupa timpuri ce-au trecut
Iar soldatul de la straja de arma se sprijine=te
Si cu vers plin de-ntristare lacrim`nd i=i haule=te:
Frunza verde viorica,
Oh! unde e=ti, Mariuca!
Sa te str`ng, draga, la s`n,
Ca s-ast`mpar al meu chin;
Mariuca, te-am lasat,
M-am facut arii soldat,
Dar te rog nu ma uita,
Nici, puica, te marita,
Ci sa a=tep i sa viu eu,
Ci sa fiu mirele tau;
Si sa str`ngi bine inelul
Ce i l-am dat la pornit,

Caci eu port la piept cercelul
Ce-atunci mi l-ai daruit,
Atuncea c`nd umblam odata
Cu oi ele prin mun i,
Atuncea c`nd int`ia=i data
Te-am facut sa ma saru i
Mariuca, ma sf`r=esc,
De dorul tau ma usuc;
Si totuna ma bocesc,
C`nd ma scol =i c`nd ma culc
. . . . . . . . . . . . . .
C`nt`nd o=teanul aceste, pare ca au fulgerat!!!
Deci el tace =i se uita, =i vede jos l`nga sine
Ca un nour se lasara de raze inconjurat,
Pe care sta in picioare un voievod vechi de zile
Pe al lui larg piept =i spete purta zale ferecate,
Iar albele sale plete peste ele rasfirate.
In a sa v`noasa m`na greu buzdugan rasucea,
A lui coapsa era-ncinsa cu pala urie=easca,
Iar pe cap el purta coiful, peste care stralucea
Doi lei iind cap de zimbru sub o coroana domneasca.
Soldatul strajer se trase pu intel cam indarat,
I=i ia arma =i inte=te pe oaspe tocmai in piept;
Si apoi furios striga: ?pune, spune, cine e=ti?
Spune daca =tii parola! iar de nu, te culc aice
?n zadar, raspunse umbra, cu arma ta ma-ngroze=ti;
C`nd de moarte niciodata nu m-am speriat, voinice,
Caci in cruntele razbeluri ma-nconjura mii ca tine,
Si buzduganul acesta ii culca pe l`nga mine.

Eu sunt Arbore, copile, hatman lui Stefan cel Mare,
Am servit sub a lui steaguri patruzeci de ani de r`nd,
Si-n patruzeci de razbeluri crunte, dar biruitoare,
Vazui eroul Moldovei inimicii sai bat`nd!
Acest suveran celebru era pentru d`n=ii fulger,
Iar arii noastre parinte sau un ocrotitor inger.
Dar murind eroul Stefan, au apus al arii soare
Si intr-un morm`nt cu d`nsul patria s-au ingropat.
Acum pest-at`tea seculi vad de bucurie zare!
Vad ca bourul Moldovei din arna s-au ridicat,
Si luce=te astazi iara=i pe pavaza rom`neasca,
Chem`nd eroii Moldovei din pam`nt sa va priveasca.
Iar eu, trimis cu solie de patronul arii noastre,
Sa v-aduc bunavoin a, sa va binefericesc,
Si sa-nsuflu, c`t se poate, intru inimile voastre
Onor =i patriotismul ce neamului rom`nesc
Stramo=ii daco-rom`nii le-au lasat sa mo=teneasca
Pan’ce cu neamuri straine incepu sa se corceasca
Graind aceste, el pune pe a soldatului frunte
A sa m`na aeroasa, zic`nd cu glas tunator:
?=tenilor, fiii Moldovei! iubi i patria fierbinte,
Si fi i cu zel =i credin a domnilor stap`nitori,
Fi i aprigi cu inimicii, intocmai ca ni=te lei,
Si bl`nzi cu compatrio ii, intocmai ca ni=te miei .
Strajerul se-nfioara de cuvintele aceste,
Se umplu de barba ie, inima i se zbatea,
Onor, patrie, bravura in sufletul sau sim e=te;
Uita parin i, uita rude, la carii m`hnit g`ndea,
Uita =i pe Mariuca, uita =i casatoria
Cu tot sufletul se-ntoarce la sacra sa datorie.

Apoi imprejur se uita; =i nu vede nicaiere
Acea cucernica umbra a hatmanului vestit,
Caci ea zburase in ceruri, la a sa sala=luire,
L`nga suveranul slavei , principul nebiruit,
Unde petrec to i o=tenii, ce arii se ofereaza,
Unde petrec dregatorii, ce cu onor o serbeaza.

Comentarii

Nume (obligatoriu):



Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Sentinela taberei de la copou pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani