Pe un =es neted, ce dezvele=te
Paji=te vie cu mii de flori,
Pe care cre=te =i inverze=te
Un stejar m`ndru mai p`n’ la nori,
Dar el e singur, tovara= n-are
Nenorocosul ca vai de el!!!
Chiar ca recrutul, ce cu-ntristare,
Pazind la straja, sta singurel.
C`nd vara soare tot c`mpul arde,
Supt =tejar umbra, paji=te, flori,
Dar supt el n-are cine sa cate
Repaos, ticna, zefiri, racori.
De napade=te vifor vreodata
Pe calatorul cel ratacit,
El tot aiurea adapost cata,
Nu supt stejarul cest parasit.
Doar din t`mplare vro turturica
De =oim gonita au nazuit
Si-n a lui frunze scapa de frica,
Dar trec`nd frica l-au parasit.
Stejarul falnic un so dore=te
Fie =i frasin* ce orice v`nt
Cu a lui frunze se h`rjone=te
El insa cere so pe pam`nt.
Oh! =i copacul are rea soarta
Sa creasca singur, singur supt cer.
Apoi dar omul ce suflet poarta
Amar traie=te fiind stingher.
Eu sunt acela ce str`ng avere,
Ce gonesc slava, titlu inalt,
Dar aur, slava nu-s de placere,
Neav`nd cu cine sa le impart.
T`lnesc prieteni ce mi se jura
Ca imi vor bine =i ma iubesc,
Dar ei imi poarta pizma =i ura,
Vaz`nd ca Domnul vrea de sporesc.
T`lnesc frumoase ce mi se uita
Cu ochii gale=i, plini de amor,
Dar ma in=eala, =i-ntr-o minuta
Indragesc iara=i alt trecator.
Ah, nu vreau aur, nu vreau nici cinste,
In zadar toate sunt pe pam`nt
Vreau so , tovara=, suflet fierbinte,
Ah, drag sa-mi fie p`n’ la morm`nt.
|