Cum s-o alung, pe cea din iubire ?
Neinvitata, puternic, ea vine.
In noptile reci sopteste puternic:
" Degeaba te zbati dorindu-te vesnic.
Raspunsuri marete gasesti doar la ei,
Ei care au scris nu doar pentru boi si atei.
Discuta cu voi intarindu-ma pe mine.
Va privesc, simtind nespusa rusine.
Unde sunt eu ma, violatori de valori ?
Fara morala, urcati afectele in nori.
Unde sunt eu cand dati de pamant,
Cu tot ce-i frumos pe acest minunat Pamant ?
Cum va mai sufera, cum va mai lasa ?
El va da casa va pune la masa,
Si totusi voi, falsi fericiti.
Aveti rugamintea sa dormiti linistiti.
Manca-v-ar raiul zicea cineva.
Si chiar daca ar fi candva asa.
Pe mine cui m-ati lasa ?
Unde m-ati duce, in noaptea cea mare ?
Ascundeti-ma acum, aruncati-ma in mare.
In marea de minciuni folosita spre inselarea mea.
Dar nu, nu va las, va zambesc din cafea.
...............
Nu, iubitilor, inselarea e in voi.
E in nefericire, in griji si nevoi.
Ah ! Cata iubire si cata rabdare !
Dar cat va mai rabda, cat mai e in stare ?
Cat va mai lasa pe atatia sub soare ?
Veniti si omorati-ma de vreti fericire.
Oricum El va iarta, doar El. e iubire. " |