| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Buzele mamei de Grigore Vieru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Caii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Stefan Augustin Doinas
|
|||
|
|
|||
| I Malura hamesita, herghelia cheleste cimpul. Stropii mari de ploaie se uita fiecare-ntr-un ochi galben. Sint vite de povara: cai cu crupa de-mparateasa asudata, iepe ce-si poarta minjii agatati de uger, si murgi riiosi cu coada ca sacizul si smirna in urechi, netaselate fantome care rontaie insecte, si armasari cu madularul vinat, si gloabe mohorite cu stigmatul stapinului in rani de spinz, si altii ce fornaie simtindu-si steaua-n frunte ca pe un ham dumnezeiesc, mirtoage ce-au rasturnat cindva nuntasii-n colburi, si cai de fum - iscoade ale noptii, si bidivii cu smoc de iarba-n gura ce-si nalta capul ascultind un tropot pe sus, si altii care lumineaza cimpiile cu rinjete de pustnici. Din cind in cind, cu coada infoiata o iapa n-are-astimpar. armasarul de-asupra ei o apara de ploaie, si traznetul e lung, si herghelia isi adinceste chisita-n imala. Sub burti se-adapostesc ca diademe de bube roiurile verzi de muste II De cite nopti si zile stau in ploaie? Caii cei tineri, care nu stiu inca sa doarma de-a-mpicioarelea, se-mburda impunsi in foaie de bureti. Mirosul de balega innebuneste norii. Albastre grindini joaca tontoroiul pe santul ros de hamuri al spinarii, si-n jurul fiecarui trup e altul - un fel de corp astral - se umfla, creste, si spumega, si fumega, de parca pe mii de sei o oaste translucida incaleca de-odata, parca sporii unor ciuperci atoase si livide s-ar pregati sa cucereasca pusta. III Si iata - amintindu-si in lumina de fulgere un drum - porneste-n salturi intreaga stava: hoarda negra supta de limbul unor stele de mocirla, cutreier nalucind de cozi si coame si ugere cu lapte-aprins, urgie tropotitoare-amusinind turbata galopul nevazut, pasunea cruda a unui rai pierdut Roind de muste vinml se naste-acum din nari, nechezuri rostogolesc pe bolta bolovanii de tunete, pupila-i biciuita de putrede-aratari si cucuruzuri, din pilnii de urechi sar brotaceii si curg in iarba ca o sare verde. Si iata - sufocati de fuga, minjii fatati mereu sint iarasi trasi in burta, din urme de copite ca din vulve irump ranite ciocirlii. si triburi de lobode si semintii de ierburi se simt de-odata parca-mputinate, mireasma tarii, acra, se lateste peste fruntarii, noaptea-i uzurpata. Iar ce ramine indarat e numai o prevesteala zdrentuita, giulgiul pamintului in somn de sinziene |
|||
Pune poezia Caii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |