| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cvadratura Cercului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Stefan Augustin Doinas
|
|||
|
|
|||
| multiplul Unu diferit de sine o! mare-absenta uneltind in toate niciunde-pretutindeni-altul vine vizibil numai din precaritate tiparul care bintuie prin ore dobinda-n lacrimi a identitatii pe-un crug imens de licare minore sta-mpricinat si martor judecatii model adine deschis ca o-ntrebare negat e tot ce-i infloreste-n mina o verticala-n sus-si-n-jos plimbare mereu se face vesnic se amina posibil tandru investind prezentul cu semne uriase-n zarea scunda impovarat de secoli e urgentul vadii caruia-i place sa se-ascunda I vadit caruia-i place sa se-ascunda in miezul zilei si-n stiute locuri eonul fraged arde-ntr-o secunda cu felurit inmiresmate focuri atit de-aici si-atita de departe ca n-are-azil anume ca sa-l minta nici tronuri imbiind un cer aparte nici smirna fumegindu-l in incinta ci numai spatiul dincoace de lucruri ce garantindu-le putinta naste menirea lor aici ca involucruri si aurul fiintei lor ca moaste o! numai lungi interioare-asedii la care distilind lumesti toxine se-mprastie ratacitor prin medii multiplul Unu diferit de sine II multiplul Unu diferii de sine alai constrins de lucruri lucratoare ce simbata se scalda in bazine si iese pregatit de sarbatoare mereu vegheaza sa se scurga noaptea ca peste clime umede-aurora s-o-ncoroneze opulent pe-a saptea drept singura salvare-a tuturora dar vai! nu simt duminica secreta ce-n fiecare dimineata sapa biserica ingusta-n deal de creta largind mereu cu plinsul ei de apa spartura lor cea dinlauntru lacra din care tuturor pe rind le scoate figura-ntru-mplinire si-o consacra o mare-absenta uneltind in toate III o! mare-absenta uneltind in toate statornicind a-toate-schimbatorul ca vami captive-n spira unei roate ca drum in care crede calatorul ca ordine imparateasca vidul din faguri din ulcioare si din osii tenacele navalnicul avidul de vinuri de distante de ambrozii intreg care-si desfasura de-a rindul povestii sale partile-n gilceava si-a caror alternanta conspirindu-l ii tine loc de floare bob si pleava si care-ntruna se reneaga ca sa cunoasca-n schimbul purpuriu din vine ca fragezindu-si linceda carcasa niciunde-pretutindeni-altul vine IV niciunde-pretutindeni-altul vine de-a lungul fiintarii ca s-o-nfrunte o tainica furtuna din lavine o volburoasa vipie din frunte ce pura vremuire-n oarba sfera a lucrurilor le destupa vazul? ce falie in prisma rece-ofera prilej fierbinte de-a-ncolti ovazul? caci iata - semintiile pe drumul intrarii lor cu astrii buni sau masteri isi poarta toate ca-n cocoasa scrumul de trebuinta repetatei nasteri tinindu-se de mina ca-ntr-o joaca o! ce marunta solidaritate cu simburele care se dezghioaca vizibil numai din precaritate V vizibil numai din precaritate se-ntrezareste rege-al nuntii nunul abscons al lucrurilor maritate cu sensul lor care nuntesc in Unul umblind pe loc gustindu-si confirmarea aceleasi vechi oratii cinta-n plasma actiniei ce lumineaza marea Pleiadelor ce si-au negat mireasma aceleasi brate dau si iau intruna se daruie se-ntorc aceleasi gesturi ce inocenta se-mplineste luna la termen fix din vinovate resturi! adesea insa-n desfrinata-i huita localnicul de spatii bautor e o victima-a secundelor si uita tiparul care bintuie prin ore VI lipani! care bintuie prin ore cel dinaintea lucrurilor pune temeiul necesarei aurore in praful cald al zilei care-apune in spinul rourat de umilinta ce nu rivneste loc ci-si poarta locul in care singur este cu putinta in care-asteapta calm sa-l pasca focul ce albii mai abrupte de pe creste prin care firea lor fidela cade le-ar da mai mult avint decit aceste mereu-vuind-in-sinea-lor cascade? contrai- al devenirii nu divinul le prinde-acum in jocul voluptatii ci propriul chip ametitor ca vinul dobinda-n lacrimi a identitatii VII dobinda-n lacrimi a identitatii vigilul credincios ce tine-n brate plevusca marii liota cetatii si stelele de care sa se-agate cel pastrator de cupe si de frunze de-asemanarea-ntregului cu partea cel cu obraz friabil ca un grunz e jignit de cita viata surpa moartea dar celalalt prietenul din vintre ce nu-si ridica niciodata fata acela sparge portile sa intre cu fiecare pas al mortii viata agent subtil complice-n epenteza umbeliferelor inaltei flore el pune lucrurile-n paranteza pe-un crug imens de licare minore VIII pe-un crug imens de licare minore dusmani si-amici Fiintei se stramuta neantul gata zilnic s-o ignore ce zi de zi cu goluri o-mprumuta lucrarea timpului urmind modelul care-i zoreste lenesa aripa parelnicul cu luciul ca otelul ce din oglinzi neargintate tipa rasfringerile mintii-n care verbul o-ntimpina cu dulci himere spuse si devenirea convertind acerbul substrat in forme noi mereu spuse ce salutare dusmanii! feude in care ea platind ebrietatii survine siesi ca integru jude sta pricina si martor judecatii IX sta pricina si martor judecatii in maturarea timpului o poama dar nu-n hotarul strimt al unitatii ci-ntr-un deschis biruitor ce cheama asemeni unui umblet ce-n balansul fapturilor a izbutit sa nasca un alt mai sigur echilibru - dansul supra-lumesc in forfota cereasca izvor de gratii ritmuri provizorii lucind in gangul zilei mici ca geme potente fosforind ca infuzorii pluralitati ce parca ies din vreme recolte mirosind a noua lume ca orizont al boabei din hambare in care suflul holdelor postum e model adinc deschis ca o-ntrebare X model adinc deschis ca o-ntrebare triunghi nascindu-l pe ce-ar-fi-sa-fie din pasari inca-n oua si-n cuibare din luturi inca-n stare stravezie acest ostrov intim se cucereste de sine insusi in cutreier ca o carare simpla-naintind regeste spre tronul ei ca un segment de Tao dar niciodata singur nu se-ncheaga treime de nelinisti ce confirma o sansa-a ei de-a se simti intreaga egala celei de-a se sti infirma deschidere-nsanatosind realul de-un alter-ego care il ingina mereu cu bratu-ntins spre idealul negat de tot ce-i infloreste-n mina XI negat de tot ce-i infloreste-n mina ce-a fost ce este ce va fi e suma a ceea ce-n scadere sa ramina ca rost al focului care-l consuma o! foamea lor - pulsatie si numar erupta norma siruri de proportii smulgind din lut si aducind pe umar masura ce-n inchidere deschide din zarea lor scazuta-n alta noua cohorte de fapturi efemeride sfidind racoarea si murind in roua ce rit sever! legiferind in haos eterica-n sangvina ei schimbare se despleteste-n aparent repaos o verticala-n sus-si-n-jos plimbare XII o verticala-n sus-si-n-jos plimbare semintele-n virtej dilata cimpul insamintarii cind pe izobare cu alt suris pe-obraz apare timpul cind inegala-n unduite cresteri cu orice fire se incearca Firea cind convenind la vaduvie mesteri sustin cu zid de lapte manastirea nici una precum alta cu-amanuntul dar toate-asemenea-n meniri sub castul acoperis particular-maruntul care-nmultindu-se le suie fastul la fel cu lucrurile ce-o-nfasoara Fiinta e aici! la indemina epura-a unei zaristi ce usoara mereu se face vesnic se amina XIII mereu se face vesnic se amina topirea marginilor in nemargini obscura Muma staruie stapina urnind plapinde theorii de sarcini care-mplinitc-nemplinite scunna un mai-adinc in limita fapturii precum in pluguri negricioase-n urma palpita sub sprinceana araturii orbita griului obsteasca hrana ce va veni atit de-ntinsa-n haturi si fara scop ca vara suverana cu cit ti-o da cu-atita nu te saturi dezmarginire-n tril cind filomela-si divulga sufletele si-n latentul venin al clipei se-ndirjeste-acelasi posibil tandru investind prezentul XIV posibil tandru investind prezentul instinct al rostului si cuviintei cu ce se va serba evenimentul complet-in-risipire al Fiintei? ca orizont Ea n-are decit trupuri pe care le arunca-ntru-nviere ca trup doar fagurii in care grupuri zumzaitoare se dizolva-n miere ca miere numai noima siesi data aceeasi-alta dupa cum din ceara o gura nu-nceteaza niciodata pierzindu-se-n delicii sa mai ceara dar nimeni din afara nu pastreaza nectarele pe buza muribunda Ea singura-si vorbeste si sta treaza cu semne uriase-n zarea scunda XV cu semne uriase-n zarea scunda aceasta-ntindere-i un limb de tilcuri ce-adeseori apuca sa raspunda zgircit chemarii lor ca niste pilcuri cu zbatere de aripa domoala ce-abia pornita-ncepe sa renunte dar ah! ce infinituri se rascoala in gusa innodata cu graunte ce perspectiva somnoros intoarsa a vidului si ce bogate vedre de plasmuire libera revarsa rigidul pentagrup de poliedre! sub scurgerea lor limpede ca basmul un alt a fi respira existentul eliberat de vesnicii e spasmul impovarat de secol i e urgentul XVI impovarat de secoli e urgentul si nu e omul cel chemat sa puna in lucrurile lumii nici accentul Fiintei nici masura cea mai buna da! toate cite sunt cunosc extazul pe treapta lor ca floare si nisipuri ci unul singur sta senin obrazul sub plinsu-atitor maruntite chipuri caci numai Ea desavirsind - modesta in savirsiri - necunoscutul duce realul mai departe si atesta o noima a destinelor caduce deopotriva-n prima lor substanta aceasta! si-n subtanta lor secunda model activ si tuturor instanta vadit caruia-i place sa se-ascunda vadit caruia-i place sa se-ascunda impovarat de secoli e urgentul Cu semne uriase-n zarea scunda posibil tandru investind prezentul mereu se face vesnic se amina o verticala~n sus-si-n-jos plimbare negat e tot ce-i infloreste-n mina model adine deschis ca o-ntrebare sta pricina si martor judecatii pe-un crug imens de licare minore dobinda-n lacrimi a identitatii tiparul care bintuie prin ore vizibil numai din precaritate niciunde-pretutindeni-altul vine o! mare-absenta uneltind in toate multiplul Unu diferit de sine |
|||
Pune poezia Cvadratura Cercului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |