Voi, numere-n delir, scrumite grupuri, cum pot sa va slavesc? Iubire, tu -fii vantul rosu ce-a batut prin trupuri si, timp de-o clipa,-n carnea lor facu .sa arda-ntregul: cel ce ca un umar de zeu luceste, care nu e nici absenta numarului, dar nici numar! invata-ma cum sa hranesc aici o pasare ce n-are timp sa zboare caci piere - pui - in propriul ei ou, o boare ce respira-n alta boare, un cantec care nu-i decat ecou; si, mai ales, aceste vagi rasfrangeri intr-o oglinda sparta, ca si cum oceanul ar scuipa pe tarmuri ingeri exact in patu-n care noi zacum. Al cui nisip suntem?
Cel ce nu poate sa numere (de-a pururea fiind doar Unu) vai! e numarat in toate fragmentele - ce-l neaga putrezind
|