| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Tine ochii inchisi de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mistretul cu colti de argint
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Stefan Augustin Doinas
|
|||
Referate / Comentarii |
|||
| Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de os si zicea: - Veniti sa vanam in paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse copita si blana si ochiul sticlos - Stapane, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vanatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici Dar printul trecand zambitor inainte privea printre arbori atent la culori, lasand in culcus caprioara cuminte si linxul ce rade cu ochi sclipitori. Sub fagi, el dadea buruiana-ntr-o parte: - Priviti, cum se invarte facandu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe: veniti sa-l lovim cu sageata de lemn! - Stapane, e apa jucand sub copaci, zicea servitorul privindu-l istet. Dar el raspundea intorcandu-se: - Taci Si apa sclipea ca un colt de mistret. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Priviti cum pufneste si scurma stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri: veniti sa-l lovim cu sageata de fier! - Stapane, e iarba fosnind sub copaci, zicea servitorul zambind indraznet. Dar el raspundea intorcandu-se: - Taci Si iarba sclipea ca un colt de mistret. Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste: - Priviti unde-si afla odihna si loc mistretul cu colti de argint, din poveste: veniti sa-l lovim cu sageata de foc! - Stapane, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul razand cu dispret. Dar el raspundea intorcandu-se: - Taci Si luna sclipea ca un colt de mistret. Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii cum sta in amurg, la izvor aplecat, veni un mistret urias, si cu coltii il trase salbatic prin colbul roscat. - Ce fiara ciudata ma umple de sange, oprind vanatoarea mistretului meu? Ce pasare neagra sta-n luna si plange? Ce vesteda frunza ma bate mereu? - Stapane, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins grohaind sub copaci. Asculta cum latra copoii gonindu-l Dar printul raspunse-ntorcandu-se: - Taci Mai bine ia cornul si suna intr-una. Sa suni pana mor, catre cerul senin Atunci asfinti dupa crestete luna si cornul suna, insa foarte putin. |
|||
Pune poezia Mistretul cu colti de argint pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |