4 octombrie 1964

Vezi toate poeziile poetului



Strigat-am, singur in lume, numele mamei si mi-a raspuns numai frigul vazduhului, cu ochi de stele holbati, dar fara de lacrimi, aspru privindu-ma, fix.
O, tu - cea nemuritoare, ce ti-ai ales doar trupuri duioase, preagingase, scutece ca sa ne nasti, stralucita esti!
Si nimic nu-ti tulbura chipul ascuns.
Dar ele, mamele muritoare, in chinuri grele, cu tipat, nascutu-ne-au.
Plansetul le-ai dat ca limba a bucuriei, si dorul, sunet al zilelor mari.
In leagan mic leganatu-ne-au ganguritul, ah! leganate si ele de tine cu

ceresti, secrete miscari, sub mute rostiri, aceleasi de secole-ntregi.
Taccrea-i drumul spre tine.
Moarte - o forma a intelegerii noastre.
Ci singura forma strigand mereu dupa mine, mama

S-a stins, acolo, sub stele reci.
Suflarea ei are data, ah! mai departe.
Insa in mine, cu mine, ea pregeta.
Tu nu o simti: razbunare vana, refuzul vietii nu-ti fura nimic.
Tu doar te tii in hotarul formelor tale,
Mama, ce n-ai nici un strigat la strigare, nici lacrimi pentru durerea noastra.
Auzul ti-e doar cu tunet deprins
Acum ma duc sa-nsotesc pamantul, din care am rasarit, in pamant.
Repetitie, stiuta lectie fie-mi drumul
Acesta, cutremuratul meu drum.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia 4 octombrie 1964 pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani