| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Tine ochii inchisi de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Orologiul de gheata
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Stefan Augustin Doinas
|
|||
| Astfel nasterea s-a stins, iar moartea e peste putinta de conceput. | |||
|
|
|||
| La cumpana noptii, eu sui intr-un turn. Paingi, cucuvai intelepte se-ntrec sa-mi opreasca urcusul nocturn de straja pe strambele trepte. Dar nu e nici buha cu strigatul ei, nici iasca cu ochiul sinistru, nici aprige pliscuri ce scuipa ulei, nici aripi sufland ca un sistru, nici spada jucandu-mi pe crestet piezis, nici limba-ntre granite oarbe sa stea impotriva acestui suis ce-ntr-una, hipnotic, ma soarbe. Treptat izbavit de pamantul greoi, desprins de lumesti simulacre, ma-atrage cu cer limpezit ca un sloi cantand din vapaile-i sacre. Cu ce fel de grai sa rostesc pe deplin si cui - amutitul elogiu ? In turn, inghetat, albastrui, cristalin, ma-asteapta-un divin orologiu. Marire acestei adanci aratari ! in locul rostirii de zodii, cu inimi aici si la mari departari stau orele fixe, ca rodii. Uitate sunt, deci, izgonite de timp aversa de stele-n inalturi, si nasterea florii superbe din ghimp, si goana dorintei in salturi. De-acolo de sus, de pe ultimul prag privesc fascinat inafara. Egale sunt toate in propriul cheag, banchize-ntr-o liniste clara. Ce sfera perfecta ! Pamantul cel mic cu multele sale-nvelisuri e una : nimic nu se naste, nimic nu moare in lut si-n frunzisuri. Vai mie, credeam ca farama e-n mers ! Iertare, ah ! somnuri eterne, minuni impietrite cu licarul sters de-o iarna ce nu se mai cerne. Ca roiuri de ornice prinse-n inghet ce-mi mangaie ochii si parul, descopar in lucruri tiparul maret, modelul dintai, Adevarul. Nicicand n-am crezut ca-o sa poata-ncapea padurea-ntr-o singura ghinda, noianul de stele-ntr-o singura stea, oceanu-ntr-un ciob de oglinda. Aceasta e fata traind dedesupt a lumii, obrazul de taina : integru, statornic, in veci necorupt, mereu despuiat de-orice haina. O, vesnic as vrea sa intarzii aici, pe treapta suprema la care fiinta nu scade ca umbrele, nici prezenta nu trece-n miscare. Mereu sa ma-mbete, cuprins la mijloc, sederea a toate-ntru sine. Dar vai ! rasuflarea mea, ca un foc, topeste zapada sub mine. O limba porneste sa miste, si bat cleios adormitele ore, si prind sa rasara-ntr-un spatiu curbat de spaime stravechi aurore ; privelisti limpide se-mpaienjenesc, departe o luna apune, cad codrii cu-un tipat prelung, omenesc, si marea incepe sa sune. O, nu-mi este dat ca in marele ger sa dainui ! Vai, nu mi se cade aici, unde toate - salvate - sunt cer, aici, in oprite cascade, sa-ntarzii prea mult : nu sunt vrednic sa port in ochi fericita vedere a viului care-mi apare ca mort, a tot ce dureaza-n cadere De-aceea, ma-ntorc intristat si cobor. Paingi, cucuvai intelepte ma cheama-ndarat, ma ajuta sa zbor in jos, pe spirale, pe trepte. Dar eu inca sovai : ma tem sa ma scald in ore ce iarasi ma-nhata. Eu plang, si ma zbucium in trupul meu cald. In turn, orologiul ingheata. |
|||
Pune poezia Orologiul de gheata pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |