La fiecare pas gresesc, si sufar verdictul fiecarei clipe.
Doamne, de ce-ti rezervi iertarea pentru ziua maniei ?
Vezi, ca tot atatea lanturi imi port nascarea, limba, felul, sexul, - verigi de plumb si abur ale unei alegeri care, vai ! nu-mi apartine. Nascandu-ma, m-as fi dorit ca pruncul iesind din baie, curatat de toate. De ce sa nu ma zbengui in delirul cel binemeritat la inocentei ?
Dar Tu ma vrei ocnas : mereu in zeghe
dungata de pacate mostenite,
sleit, si vinovat fara vina. .
Neinduratule ! ce-mi garanteaza
ca mila Ta nu-i doar un basm, iubirea
un simplu zvon ce-anunta-Apocalipsa ?
|