Tin minte ca in dupa-amiaza zilei de 6 Aprilie 1939
s-au intamplat o sumedenie de lucruri
extraordinar de importante si de semnificative
Ia Bucuresti - de care inca imi aduc aminte
in 1977 in Insula Oahu, singur sub tropice.
L-am intalnit pe Traian Lalescu si ne-am dus
impreuna sa bem o cafea la "Zamfirescu"
jurnalistii strigau "Tempo, Vestea, Seara"
la plecare piccolul a spus: "s'traiti, coane!"
pe Calea Victoriei Dimitrie Stelaru
ne-a cerut un pol, cu ochii pierduti in ceturi
pe celalalt trotuar trecea Emil Botta
cu un fular cat un curcubeu infasurat la gat
intr-o florarie o fata aranja un buchet de violete
usierul Lache de Ia "Universul Literar"
ne-a preparat cate o gingirlie si m-a anuntat:
"Va cauta un don' poiet", cum facea de obicei
pe geam am vazut cum pe strada Sarindar
urca incet lancu Brezianu tinut la brat de Gaby Michailescu
si un lustragiu care isi potrivea scaunelul
sub marchiza teatrului "Maria Filotti"
a sunat telefonul si o voce de femeie a intrebat:
"E adevarat ca a inflorit liliacul?"
si i-am raspuns ca ar fi mai bine sa-l intrebe
pe maestrul Ionel Teodoreanu
era, ce-i drept, o intrebare fara prea mare importanta
intr-un oras cu servicii, birouri, contencioase,
dentisti, endocrinologi, croitori, modiste, bacanii,
apoi a venit seara si Lalescu a spus:
"Sa mergem sa bem o bere la -Royal» sau la -Cafe de la Paix»
- "Hai", am raspuns fara sa-mi dau seama
ca dupa-amiaza aceea de 6 Aprilie 1939 nu se va mai intoarce niciodata.
Niciodata, nicicand. Iata de ce ma gandesc singur in noapte pe o insula in Arhipelagul Sandwich cu 38 de ani mai tarziu.
|