La ora aceasta ploua o dupa-amiaza de provincie peste toata planeta.
E ca o ploaie dupa-masa aceasta, dar fara stropi.
Altfel, totul altfel: o portie de cer, cativa plopi
in Sighisoara, Medgidia, la Montecarlo, la Hamburg sau Odorhei.
S-au molipsit si capitalele de pojar.
Totul, la ora aceasta, are gust de paine cu unt, de internat.
Cateva fete se plimba inutil la Colmar,
Si curand va veni ora cazarmilor si-a bisericilor:
Goarne vor suna stingerea unui ev
Ave-Maria va incinge pietele ca un brau de castitate
in timp ce ultimele bucatarese indragostite vor taia taietei cu monograma
iubitului Si vor plange o lacrima de sare in supa domestica.
II
imi aduc aminte: sedeam la o masa de carciuma
Si beam un vin bun descoperit ca si cum ar fi o planeta
De catre colonelul Constantinescu Paul din Intendenta
(Paul Constant, in rasul caruia plangea provincia, pe care azi o descopar
universala) Afara era frig. Aveam subele de blana agatate dupa use. Eram linistiti. Poate ca eram fericiti.
Beam un vin bun. Maneam momite la gratar, cu un praf de piper. Si nici unul din noi nu se gandea Ca lumea, ceea ce azi numim lume, e facuta din marile rasturnari istorice.
O mana de oameni. Cateva scaune. Pahare si sticle cu vin: Gambrinus, Doi Lei, Suzana, Dobrica, Roata Lumii, Dorul Ancutei. Mi se pare, patru in jurul unei mese. La ceasul acela nu ne-am fi putut gandi Ca va veni ziua in care vom spune: ASTA A FOST.
III
Ploua fara stropi. E o ploaie construita numai din intentii.
Singur la o masa.
Babadag, Cuzco, Lima, Buenos Aires, Pucioasa.
Acelasi cer carpit de provincie, macar o clipa in zece ani.
Si niciodata patru in jurul unei mese.
Poate cinci. Sapte, poate. Opt.
Desigur, am pierdut la zar.
|