Eu nu-s blazat, o, doamna, dar sunt trist. Eu stiu, tristetea mea n-o au toti robii, Sunt prea satul sa fiu, sa mai exist Sa umblu cot la cot cu toti neghiobii.
Eu rad si plang - si nu-i tot una ? intre burghezi ingusti, eu stau in frac, Sampaniei fine eu ii sorb doar spuma Si lumea o privesc in ghetele-i de lac.
As da cu tifla, dar mi-e sila
De lumea asta-n care stau pe soclu.
Nu sunt blazat, o, doamna ! dar mi-e sila :
Sfidez eternitatea prin monoclu.
|