Havuz viterban cu trei trepte de piatra, palmier de scantei licarite, ce proaspat, ce umed racoare-mi prefiri peste suflet! Ma-mpac in pornirea potrivnica-n mine,
In zambetul fraged asprimea se-mpaca,
iubirea se-nalta treptat ca o scara,
de mana pe larga terasa ma duce,
de unde campia o vad ca si viata.
Si nu ma mai turbur, si nu-mi cer iertare
ca-n mine ma-ntorn, o rastoaca de suflet.
|