Amintire

E seara, frig de toamna O, palida icoana,
De ce-mi tot vii in minte mereu =i in tot locul?
Tu-mi rascole=ti in suflet o dureroasa rana,
Si, intristat =i singur, ma uit cum arde focul
C`nd mi-aparu in cale salbateca fecioara,
Era a=a de trista, =i buna, =i cuminte,
Inc`t fara de veste sim ii ca ma-nfioara
Evlavia durerii ca-n preajma unei sfinte.
Si martor mi-este cerul de dragostea curata
Ce i-am purtat in suflet amar de ani de-a r`ndul,
Dar parca o sfiala ma cuprindea deodata
Si nu i-am dat prilejul sa-mi banuiasca g`ndul.
C`nd am plecat pe urma departe-n lumi straine,
Abia-mi intinse m`na, o vorba nu-mi raspunse;
Ca-n ochii ei cei negri putea citi oricine
M`ndria chinuita a dragostei ascunse
Eu singur n-am vazut-o, eu singur n-am citit-o,
Eram cu mintea dusa c`nd mi-a z`mbit norocul.
Mi-a daruit o clipa, dar am nesocotit-o,
Si astazi trist =i singur ma uit cum arde focul