Cuno=ti pe calatorul strain ce ratace=te
Lasat de-ai sai pieirii, pe cai necunoscute?
Paragini fara ermuri se-ntind pustii =i mute,
+i-ad`ncurile zarii se tot indeparteaza,
Plutind ca ni=te ape in ar=i a de-amiaza.
El s-a raznit din ceata, =i-a alergat spre ele
Ca sa-=i potoale setea ce-i mistuia plam`nii.
Zadarnic staruira in preajma lui batr`nii:
N-a vrut sa ina seama de vorba-le-n eleapta
Ca nu-i dec`t parere, =i moarte-n zari l-a=teapta
T`rziu i=i vede-acuma nebuna ratacire:
Puterea nu-l mai iarta s-ajunga pe tovara=i
+i n-o sa mai se-ntoarca pe veci de veci in ara-=i:
Vazduhurile-albastru sur`d nepasatoare,
Juc`nd voios deasupra drume ului ce moare
Cuno=ti pe calatorul strain ce ratace=te!
Dorind sa cucereasca mirajul tau, Apollo,
C` i visatori nu fura ademeni i departe
De blestemata apa a mor ilor, =i-acolo
Ca el cazura prada iluziei de=arte!
|