Stefan Octavian Iosif
Nastere: 11 septembrie 1875, Brașov
Deces: 22 iunie 1913, București
Ștefan Octavian Iosif a fost un poet și traducator roman, membru fondator al Societații Scriitorilor Romani.
S-a nascut in Brasov, la 11 octombrie 187.5; este fiul profesorului Stefan Iosif directorul gimnaziului roman din Scheii Brasovului. Face gimnaziul in localitate, continua studiile liceale la Sibiu si apoi la Bucuresti. inca din anii liceului lucreaza intens, compunand versuri, nuvele, drame. Debuteaza in 1892 in "Revista scoalei" din Craiova. Devine apoi colaborator pasionat al revistei "Samanatorul" de sub indrumarea lui Nicolae Iorga. Este un traducator remarcabil din poezia germana, franceza, maghiara. Poet nostalgic si delicat, va fi lovit din plin de tragedia lui casnica, nascuta in urma prieteniei si colaborarii literare cu Dimitrie Anghel. Moare, de un atac de congestie, la 22 iunie 1913, in Bucuresti.
Criticul Ion Negoitescu il considera un neoromantic. Istoriile literare il ataseaza semanatorismuiui, vizand mai ales aria tematica a poeziei sale. Poetul aduce delicatetea sincera, intimitatea, aerul nostalgic, reveria, intr-un vers considerat minor dar care vibreaza de sensibilitate. Un dezradacinat care nu-si scrie versul pentru agora, ci isi intoarce versul catre sine.
Volume de versuri:
Versuri, Bucuresti, Editura Sfetea, 1897;
Patriarhale, Bucuresti, Editura Steinberg, 1901;
Poezii, 190l-1902, Bucuresti, Editura Socec, 1902;
Credinte, Bucuresti, Editura Minerva, 1905;
Cantece, Bucuresti, Editura Flacara, 1912.
Poezia Doina a fost publicata in "Convorbiri literare" din 15 februarie 1900, sub titlul Noapte. in volum, a aparut in Patriarhale, Bucuresti, 1901.
Citeste si:
|
|
