El n-ar dori sa-l recunoasca
Pe lume nimeni niciodata,
Sa poarte pururea o masca
Pe fa a lui de chin brazdata,
Sa treaca nebagat in seama,
Ca =i o umbra prin mul ime,
Ce nici sa =tie cum il cheama
Pe tristul faurar de rime
Doar seara c`nd, trudit de cale,
Se-ntoarce-n casa lui sihastra,
S-auda c`ntecele sale
C`ntate de la vreo fereastra,
S-asculte dus =i nici sa-i vina
In minte c`nturile-acele,
Sa-i par-o inima streina
Ca sufera =i pl`nge-n ele
|