Vazut-a i voi, c`nd primavara vine,
Acele flori plap`nde, delicate,
Care,-nflorite-abia, mor impacate,
Vestind albastrul zilelor senine?
A=a poetul unor vremi uitate
Solit a fost de armonii divine
Ce-au fermecat o clipa din ruine
T`rgovi=tea cu vechile-i palate.
Cu el venea o-ntreaga primavara
De c`ntece, dar fu ursit sa piara
Trist sol sfios al zarilor albastre,
Sim ind ca moartea timpurie-l darma,
Arunca-n zorii de=teptarii noastre
Int`iul glas de tr`mbi a de-alarma!
|