Luna, tu, care te duci peste zi,
O, ce se-nt`mpla cu tine?
Spune, craiasa a nop ilor =i
Candela a nop ilor line!
Tor a de-argint ce sp`nzura-n cer
Trista, =i palida lira.
Taina a nop ii, vraja, mister,
C`ntec in somn ce suspina!
Tu, ce ningi floare de-argint pe alei
Si argintoase prin ramuri,
Faci ca sa picure ploi pe sc`ntei,
Pui poleiala pe geamuri.
Tu, ce-n frumoasele nop i de florar
Si-n dragastoasa lui luna,
C`nd i=i recapata versul ei clar
Privighetoarea nebuna,
Tu, care sp`nzuri o candela sus,
Alba in noaptea cea sumbra,
Si luminezi pe divinul Isus,
Chipu-i ce luce din umbra,
Tu, ce pe v`rfuri de brazi i i strecori
Horbota, alba podoaba,
Duci in genune albastrele flori
Care palesc prea degraba.
Tu, care ratacitoare naluci
Faci sa umble-n portaluri,
Negre fantome aduci la rascruci,
Farmec urze=ti peste valuri.
Tu, care tremuri pe ape u=or
Horbota albastra =i fina,
Faci un palat stralucit dintr-un nor
Si il inunzi in lumina.
Tu, intristatul, tacutul strajer,
Crai trist de veghe, c`nd ie
Stelele- i spun pove=ti de mister,
Tainice-n pacea t`rzie.
Inger de paza cu bra de argint,
Crainic al nop ii senine,
Scuturi in orice ascuns labirint
Dulce parfum de verbine.
Tu, ce ne por i pe drumuri pustii
P`na la grani a zarii
Si straluce=ti peste dealuri, c`mpii
Si ape pustii ale marii
Tu, ce straba i printr-un nour incet
Ca prin tacute palate,
Trista =i pala, ca Lady Macbeth,
Ganguri intunecate.
Tu, care tremuri pe trestii =i-arunci
Firele lungi de beteala
Si ratace=ti prin vai =i pe lunci
Trista =i alb-ideala.
Tu, ce fecioarele mi le-ncununi
Cu diademe de raza
Si te-ad`nce=ti printre negre genuni
Unde Satana vegheaza.
Sunet al nop ii, duh protector!
Raza eterna =i vie,
Duhul meu salta de fior
Si preamarire- i c`nt Tie!
|