Wer nie sein Brot in Tr?en ass
GOETHE
Rasare vechiul soare iara=i
+i trebuie sa-mi parasesc
Din nou acuma adapostul,
Sa-mi cat pe ziua de-astazi rostul
Vai, cine =tie de-l gasesc!
Pe uli i, umbre zgribulite
Ici-colo, tot mai des rasar
Chema i de strigatul vie ii,
Grabi i prin cea a dimine ii,
Trec oamenii la munca iar.
Cu pasul hotar`t alearga
Ici un copil, ici un barbat
Sunt veseli; unii r`d sau c`nta,
Caci fiecare are-o inta
+i-un vis, de care e purtat.
Se duc, =i trist le cat in urma
Sn col de strada cum dispar
Orice noroc, orice placere
Mi-ascund o tainica durere
+i-aduc in ochii-mi lacrimi, iar!
Ma simt a=a, pe zi ce merge,
Tot mai pierdut, tot mai strain,
+-ades m-ademene=te g`ndul
Sa-mi fac pe lumea asta r`ndul,
Ca sunt satul de dor =i chin
Dar totu=i nu ma-ndur de moarte,
C`nd glasul ei misterios
Ma cheama bl`nd =i ma-nfioara
+i-n toate c`te ma-mpresoara
Resimt un farmec dureros.
Ca nu =tiu, ah! c`t e=ti de dulce,
Via a, cei ce-o zi n-au fost
Da i frigurilor foamei prada
+i nici n-au tremurat pe strada
O noapte fara adapost!
Nici cei ce n-au purtat blestemul
Iubirii fara de noroc,
Cei ce uita i de lumea intreaga,
Orfani de-orice fiin a draga,
N-au ratacit din loc in loc
|