Ce de popor in templul artei sfinte!
Sub aste bol i de veacuri consacrate
Mii de straini din ari indepartate
Trec rataci i Dar sa luam aminte
Abia-ndraznim sa trecem inainte:
Eterne forme-n marmura-nghe ate,
Vechi p`nze rupte din eternitate
Vadesc ce-nal a omeneasca minte
E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo
In fund, senina Venus de la Milo
Dar ce te-ntorci =i nu m-ascul i, iubite?
Ce ochi alba=tri! Cum o cheama oare?
|