Manusa

Si craiul mai da un semnal,
Si pe doua guri colivia
Stupe=te doi leoparzi deodata.
Ei cad furtunatici, cu lacomia
De lupta-ndraznea a,
Pe tigru naval,
Acesta turbat ii inha a
Cu laba-ncruntata,
Dar leul in sus
Se-nal a url`nd, =i to i s-au supus.
Si tac imbufnate,
In cerc intinse,
De setea s`ngelui aprinse
Felinele infrico=ate.
Atunci, din balcon
Cade-o manu=e din m`ini delicate
Intre tigru =i leu, la mijloc.
Iar Cunigunda-n bataie de joc
Se-ntoarce spre cavalerul Delorges:
De- i este amorul a=a de aprins
Si vrei sa mi-o dovede=ti dinadins,
Ei, ada-mi atunci manu=a de jos!
Si cavalerul porne=te in pripa,
Coboara-n arena ingrozitoare
Cu pas apasat, indrazne ,
Si dintre fiare
Sm`nce=te manu=a c-un gest de dispre .

Si cu uimire, cu groaza,
Cavaleri =i nobile dame
Se gramadesc sa-l vaza.
Si el, lini=tit, aduce manu=a-napoi.
Curtenii prind sa-l aclame.
Iar Cunigunda jubileaza,
Norocu-i r`de in ochii vioi:
Ce ginga= z`mbe=te, primind pe viteaz!
El, m`ndru, i-arunca manu=a-n obraz:
Rasplata, doamna, n-o mai vroi!
Si pleaca, fara sa cate-napoi.