Poem dramatic
Persoanele: Darius, Meduza, doua sclave
Meduza
(culcata pe o blana de tigru)
Aduce i flori =i muzica s-adie
Vreau sa m-adoarma dulcea melodie
(Muzica)
O sclava
Stap`na nu coboara in odaie?
Meduza
Sa-mi pune i flori de busuioc in baie,
Ca floare a iubirii-i busuiocul
Si poate-a=a sa-mi mai ast`mpar focul.
A doua sclava
Stap`na nu coboara in gradina?
Meduza
Pe Darius il cer, el vreau sa vina
(Intra Darius)
Darius
Umil in fa a robul i se-nchina!
Meduza
De ce nu vii aproape, l`nga mine?
Darius
Stap`na, ma intorc din ari straine
Si-s plin de praf
Meduza
Ci vino sa te scutur,
Berbantul =i =agalnicul meu flutur!
Ah, ce frumos e=ti tu! Si cum te plac
Ieri se pl`ngea un ram de liliac
Ca tu ai fi mai alb ca d`nsul Spune:
Adevarat sa fie? Si-un cap=une
Pl`ngea, zic`nd ca i-e mai ro=a buza
Darius
Dar cea mai alba floare e Meduza!
Meduza
Sa nu te ui i cu ochii tai de para
A=a de trist la mine-n asta-seara,
Ca poate mor
Darius
Eu voi muri de dorul
Meduzei mele Po i sa-ntrebi izvorul
De ce =i zi =i noapte pl`nge-ntruna?
Meduza
Po i spune pentru ce apune luna?
Darius
Dar luna-i casta, luna nu cunoa=te
Iubirea =i nici chinul care-l na=te.
Meduza
C`nd c`nta in umbrar privighetoarea,
Po i spune pentru ce-nflore=te floarea?
Darius
Sunt flori cari nu dau floare niciodata
Meduza
O! primavara fie laudata:
Ea are flori destule, dar le ine
Ascunse-n umbra numai pentru tine
Darius
Ti-a= da o floare, daca ai primi-o.
Meduza
O, Darius, e floare de adio?
Darius
Meduza, nu: e floarea cea mai scumpa
Pe care alte m`ini nu pot s-o rumpa.
Meduza
Atunci s-o port in par ca o podoaba?
Darius
Acel ce-o daruie=te nu intreaba.
Meduza
A= intreba =i parca mi-este frica:
O floare moarta nu se mai ridica.
Darius
C`nd vine primavara, orice floare
I=i redeschide foile la soare.
Meduza
Dar ce se face palida rasura
Ce- i pune ve=nicul pojar pe gura?
Darius
Pe gura ta a= vrea sa mor, dar nime
N-ar crede ca se-mbina doua rime
Meduza
Saruta-ma A=a Ce bine mi-este!
De unde vin saruturile-aceste?
Darius
Le-am cumparat in t`rg, la Syracuza
Meduza
Saruta-ma Ah, cum ma arde buza
O, dulce e Ce sf`nta-i sarutarea!
Auzi cum c`nta-n cr`ng privighetoarea?
Darius
Mene=te-a moarte C`nta ca nebuna
Vrei tu sa mori cu mine dimpreuna?
Meduza
Sa mori a=a de t`nar? O comoara!
Vai, cine e a=a nebun sa moara?!
Darius
Dar ochii tai cu nesf`r=ite visuri
Ce ma atrag cu negre guri de-abisuri
Meduza
O, Darius, saruta-ma =i lasa
Apoi sa vina noaptea-ntunecoasa
Darius
Dar bra ele i-s albe cum sunt crinii
De pun in umbra florile gradinii.
Meduza
O, Darius, saruta-ma odata!
Vezi, gura mea e-a=a de insetata
Darius
Dar gura ta e ro=a ca rasura
Meduza
Ah, simt sarutul tau =i-i simt arsura,
Si simt durerea, jalea despar irii
De-aceea-s tri=ti =i palizi trandafirii,
De-aceea doarme ve=nic tristul nufar,
Fiindca eu ma zbat amar =i sufar;
De-aceea crinii pl`ng =i viorica
Tremuratoare-=i tainuie=te frica;
De-aceea =i frumoasele verbine
Au cupele mereu de lacrimi pline
Darius
O, te-am vazut odata, dinspre zori,
Alunec`nd u=oara printre flori
Si cum sorbeai din albele zorele
Curata roua ce straluce-n ele
Meduza
Voiam sa uit ce dulce i-e sarutul
Darius
A=a de mult te farmeca trecutul?
Meduza
Voiam sa uit imbra i=area- i dulce
Darius
O, cine n-ar fi vesel sa se culce
Pe-aceste bra e albe cum e crinul!
Meduza
Vroiam sa uit ce dulce i-e suspinul
Darius
Pe bra ul tau mai alb dec`t zapada
A= vrea sa mor
Meduza
Ar fi prea dulce prada
O, vino gura-mi tremura de sete,
Si flori de nufar imi lucesc pe plete
Si-n ochii tai s-a ratacit o raza
Darius
Pe s`nul tau zapada sc`nteiaza
Si lebada ce-aluneca pe ape
Nu e mai alba
Meduza
Vino mai aproape
Darius
Tu poate =tii, Meduza mea frumoasa,
Ca lebada-i o m`ndra-mparateasa
Si, c`nd ea se strecoara alba printre
Inalte trestii, parca sta sa intre
In albul ei palat plin de fantasme
Si trece-a=a ca un cr`mpei de basme
In clar de luna.
Meduza
Vino mai aproape
Darius
Si-at`t de dulce-aluneca pe ape
Meduza
A= vrea =i eu s-alunec l`nga tine
Darius
Palatul ei e astazi in ruine;
O vrajitoare h`da-a blestemat-o:
Prive=te-o numai cum se duce Iat-o
A disparut in trestii =i departe
Suspina harfe trist din coarde sparte
Meduza
O, Darius! Ce ai? Tu tremuri? Spune!
Abia mai pot sa-ng`n o rugaciune.
In ochii tai se face intuneric:
Se risipe=te visul meu feeric,
Si luna pl`nge invelita-n cea a,
Asupra-mi cade-o lini=te de ghea a
E mort e rece Ochii-i de vapaie
Privesc haotic Trestia se-ndoaie
Lovita de furtuna O lumina
Orbe=te ochii mei, =i prin gradina
Alearga despletita vijelia
S-a stins norocul meu =i veselia!
S-a dus iubirea! Darius, raspunde!
Fiorul mor ii negre ma patrunde
O, unde sa ma duc? De unde vine
Acest val de-ntuneric =i pe cine
L-acopere cu fioroasa-i manta?
S-a stins Meduza, dulcea ta amanta!
