Pintea

Mai nu crede, mai se-ndeamna
Si raspunde-a=a,-ntr-o doara:
Da-mi putere, sf`nta z`na,
Ca sa-i bat pe to i ciobanii!
I-a= snopi numai o data,
De m-ar pomeni cu anii!
Daca vrei sa prinzi putere,
Du-te, Pinteo, de te scalda
Colo-n iezer unde apa
E ca laptele de calda
Cri=u lui! Nici mai a=teapta
Alta vorba de la z`na,
Face cum i-a fost porunca
Si se-ntoarce glon la st`na
Insa c`nd ajunge-acolo,
Sta la g`nduri =i se mira:
Ori crescuse el pe cale,
Ori ciobanii se chircira!
Cu pitici a=a nevolnici
Tocmai el sa-=i puie mintea?
Mila-i fu ca sa-i mai bata,
Si-a plecat in lume Pintea!
II
Ratacea acu prin codri,
Uluit de bucurie,
Si, copil fara de grija,
Da sa-=i faca jucarie.
Patru doage i=i alege,
Le-ntocme=te, le-ncleiaza:

Fluier cu rasunet m`ndru
Astfel i=i intruchipeaza.
Cu picioarele-at`rnate
In vazduh, cum s-a=ezase
Tocmai sus de tot, pe culmea
Unei st`nci prapastioase,
Doamne, c`nd la gura duce
Tulnicul int`ia oara!
Mun ii clatina din v`rfuri,
Codrii negri se-nfioara
Ca purta i de vijelie,
Valv`rtej alearga norii,
Si din bol ile tariei
Cad strafulgera i prigorii;
Apele se-ndeasa-n ropot,
Tulburate peste prunduri,
Neguri rasarind se-nal a
Din prapastii fara funduri!
Insa Pintea c`nta, c`nta!
Tot mai mult c`ntarea-i place,
P`na ce din cea a zarea
Prinde-ncet a se desface,
Iar c`nd soarele deodata
Lumina taria-ntreaga,
Colo-n plaiuri departate
Ce sa vezi, mai frate draga!
Noua sate risipite
Peste-ntinderile zarii

Se-nv`rteau voios in hora
Dupa sunetul c`ntarii.
Tupaiau batr`ni =i tineri
Poate c-ar juca =-acuma,
Daca Pintea Nazdravanul
S-ar fi intrecut cu gluma!