Lenau
Vraja dulcei nop i de mai
Stap`nea afara,
Sus, de-argint pluteau balai
Nori de primavara.
N-auzeai pe lunci =i vai
Nici un glas sa sune,
Singura umbla pe cai
Raza blondei lune.
Molcom fremata abia
Numai v`ntul serii,
Spre a nu trezi cumva
Pruncii primaverii.
Chiar =i tainicul izvor
Parca amu ise,
Ca sa cru e-a florilor
Parfumate vise.
Cornul sau la gura-atunci
Surugiul pune
Si-l facu prin vai =i lunci
Vesel sa rasune.
Si sunau cei patru cai
Sprinteni din copite,
Ce prin infloritul rai
Ropoteau grabite.
Si parea ca trec in zbor
Si alearga toate,
Speriind in goana lor
Lini=tea din sate.
C`nd, prin raiul ce-l zarim
Cum strabatem, iata
Fara veste-un intirim
Ochilor s-arata.
Zidul mohor`t statea
Sprijinit de st`nca,
Crucifixul sf`nt veghea
Sus, in jale-ad`nca.
Surugiul domolind
Dintr-o data trapul,
Sus, la crucifix, privind,
Trist intoarce capul.
Ier i, maria-ta, de-oprim,
Insa n-am ce face:
Colo, sus, in intirim
Un tovara= zace.
Si de c`te ori ma-ntorn,
Ma ineaca pl`nsul:
Nimeni nu suna din corn
Mai frumos ca d`nsul!
Si de c`te ori revin
Pe-aste locuri iara=i,
Trebuie sa-i c`nt pu in
Bunului tovara=!
Catre intirim deci el
Cornul =i-l imbie,
Sa-l auda-n somn acel
A ipit sub glie;
Si-un at`t de dulce zvon
Dintre st`nci patrunde,
Parca mortul postilion
Din morm`nt raspunde.
Repede porni la drum
Goana cea nebuna:
T`nguiosul corn =i-acum
In auz imi suna
|